duminică, 9 decembrie 2018

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Ceaiul de după-amiază este o tradiție englezească clasică. Ori, mai bine-zis, era. Asta pentru că acum, englezul are un serviciu, de regulă de la 9 la 5, adică ora la care altă dată strămoșii săi luau ceaiul într-un salonaș elegant și aristocratic, acum este ora la care britanicii pleacă de la birou îndreptându-se spre casă sau spre marketul de unde își fac cumpărăturile. Cu toate acestea, în weekend sau dacă este îndeajuns de bogat ca să nu lucreze - aristocrații n-au dispărut cu totul - englezul care se respectă cheamă la el doi-trei prieteni și, la o ceașcă de ceai, musai cu lapte, și câteva prăjiturele discută, nu-i așa?, despre vreme, despre ultimele noutăți într-ale curselor de cai, meciurilor de golf sau chiar despre ce mai fac Parlamentul și Guvernul pentru oameni ca ei.

Politica, la fel ca și sănătatea sau banii, sunt subiecte profund grosolane de discutat la un ceai, așa că englezul cu ștaif, rareori va vorbi ceva despre politică, și asta numai dacă nu se ating subiecte divergente apropo de preferințele fiecăruia. Cel mai bine este ca domnii respectivi să facă parte din același club, musai privat, și să aibă aceleași vederi. Altfel, politica este de evitat în conversațiile de acest gen.

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Dar să vedem cum rămâne cu ceaiul de la ora 5. Se zice că pe la 1840, Anna, a 7-a ducesă din Bedford, a avut ideea de a-i cere majordomului ei să-i aducă niște ceai cu pâine cu unt în camera sa, între orele 4 și 5 după amiaza, pentru că îi era foame înainte de cină. Cum nu se cădea să fie schimbată ora mesei de seară, care era de regulă după 8, prefera să ia o gustare frugală între timp. De la o vreme, ca să nu stea singură la servitul acestui ceai, ducesa și-a invitat câteva prietene să i se alăture. Foarte curând doamnele din înalta societate au preluat obiceiul și au făcut din el un nou eveniment social. În cele din urmă, ceaiul a devenit general acceptat, iar burghezia, care era în plină expansiune la acele vremuri, a imitat bogații și a constatat că ceaiul de la ora 5 era un mod foarte economic de a se distra cu mai mulți prieteni fără a cheltui prea mulți bani. Așadar, obiceiul ceaiului a devenit o tradiție în mai toate păturile sociale.

Împreună cu ceaiul de după-amiază se servește o masă ușoară consumată de obicei între orele 3 și 5. În mod tradițional, ceaiul trebuie servit dintr-un ceainic, cu lapte și zahăr. Acest lucru ar fi însoțit de diverse sandvișuri și, de obicei, prăjiturele și produse de patiserie.

Acestea fiind zise, eu vă propun un ceai englezesc (de preferință fără lapte) îndulcit cu miere de salcâm cu miez de nucă, alături de niște turtă dulce, fină și aromată de la Apidava. Prietenii vor aprecia cu siguranță acest ceai, cu miere din inima Transilvaniei și turta dulce, proaspătă, într-o după amiază leneșă de iarnă, cu iz de sărbători.

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Mulțumesc Brander și Apidava pentru oportunitatea de a testa această miere cu miez de nucă și pentru turta dulce, numai bună de ronțăit la un ceai fierbinte și aromat.  




Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



luni, 19 noiembrie 2018

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Pe la inceputul lunii noiembrie am primit un dovleac placintar. De mancat, am mai mancat eu placinta cu dovleac, dar de facut, nu am mai facut niciodata, pana acum. L-am lasat eu asa, pret de vreo doua saptamani dar pana la urma m-am documentat si mi-am luat inima in dinti sa-l curat. Ca nu placinta in sine era problema, ci curatatul acelui dovleac, care s-a si dovedit un soi de aventura culinara, pentru mine. N-am reusit sa fac totul ca la carte, am taiat cu chiu cu vai dovleacul in doua - era din acela sferic - apoi, pentru ca nu stiam cum sa-l curat de coaja semi-lemnoasa, am scobit cu lingura miezul, indepartand portiunile cu samburi, pana cand am obtinut o cantitate de aprox. 1 kg de miez.

A urmat faza a doua, in care eu trebuia sa pot sa dau acel miez prin razatoare, pentru ca blenderul s-a ars, desi, oricum, nu cred ca reuseam sa fac ceva nici cu acela. In fine, intr-un fel, s-a mai maruntit dovleacul, apoi am adaugat 100 g de unt si 5 linguri pline de miere - eu am folosit miere de salcam ecologica di Melio de la Apidava - si am pus intr-o tigaie mai inalta cam 15 minute la fiert pe foc mic. Nu am mai adaugat nimic altceva, iar dupa ce a fiert si a mai scazut din zeama, am lasat acest piure de dovleac sa se raceasca complet. A fost bine asa cum am facut, in cele din urma.

Asadar, la placinta am folosit:
- umplutura, 1 kg miez de dovleac, 100 g unt, 5 linguri de miere

- foile - o cana de bors de putina (cca 200 ml), o cana de ulei, 2 linguri de miere poliflora (am avut tot miere ecologica di Melio de la Apidava, dar fiind mai inchisa la culoare si foile au iesit mai brune), un praf de sare, o bucatica de drojdie si faina cat cuprinde pentru un aluat moale dar bun de intins. Mie mi-a intrat cam jumatate de kg de faina.

- mai trebuie scortisoara dupa gust, zahar pudra pentru decor

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Ingredientele pentru foi e bine sa fie toate la temperatura camerei. Se pun toate intr- un castron si se amesteca bine, apoi se framanta pana se omogenizeaza aluatul. Eu nu-l fac bun de intins cu sucitorul, ci il las mai molcuț, și îl întind cu degetele atât în tavă cât și peste umplutură. Aluatul nu se lasă la dospit, deși are drojdie în el. Dar se poate lăsa 5 sau 10 minute să se odihnească, până aprindeți cuptorul să se încalzeasca si pana pregatiti tava. In plus, piureul de dovleac se poate amesteca cu scortisoara dupa gust sau cu zahar vanilat cu aroma de scortisoara (am vazut asa ceva in market).

Se imparte aluatul in doua. O parte se pune direct in tava, nu este nevoie de hartie de copt, pentru ca aluatul contine ulei. Dar daca nu vreti sa aveti mult de spalat, puteti pune hartie de copt si apoi foaia de aluat peste ea. Dupa aceea adaugati piureul de dovleac aromat deja cu scortisoara si il nivelati bine cu o spatula in toata tava. A doua jumatate de aluat se intinde foaie si se pune deasupra placintei.

Se da la cuptorul incins cca 30 de minute la foc potrivit, pe șina de la la mijloc. Este gata cand prajitura e usor rumenita, cand miroase a placinta cu dovleac in toata casa si cand, daca puneti usor un deget peste placinta foaia se simte ca este coapta si nu e foarte moale. Se scoate tava din cuptor, se lasa putin sa se racoreasca in tava dupa care puteti porni la portionat. Dupa ce se mai raceste, se pudreaza cu zahar pudra apoi se serveste. Daca mai ramane ce :)) mie imi place calda si rece deopotriva.

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Poftă bună! :)


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



sâmbătă, 22 septembrie 2018

Cocktail Cosmopolitan

Cocktail Cosmopolitan


Dacă aveați posibilitatea de a călători prin lume, mai ales peste ocean, pe la sfârșitul anilor '90, și ați fi intrat în orice bar sau ați fi mers la o petrecere, aveați cele mai multe șanse să vedeți că majoritatea oamenilor țineau în mâini un pahar de cocktail plin cu un lichid roz luminos, numit Cosmopolitan.

Experții în istoria băuturilor, Jared Brown și Anistatia Miller au descoperit recent o rețetă de băutură pe bază de gin numită Cosmopolitan, care datează de la începutul anilor secolului al XX-lea. Dar Cosmo așa cum îl știm, datează de nu mai mult de două decenii și este unul dintre puținele clasice al cărui creator este cunoscut. Mai bine zis, creatoare. Pentru că în 1985, barmanița Cheryl Cook, care lucra într-un bar din Miami Beach, inventează acest cocktail, cu denumirea de Cosmopolitan - gurile rele zic că este, de fapt, o variantă a unui alt cocktail, Kamikaze - amestecând gin, triplu sec, suc de lime și sirop de merișoare, până când culoarea devine roz-somon.

Cocktail Cosmopolitan


Însă cum spuneam, pe la începutul secolului trecut un cocktail foarte asemănător, însă bazat pe un amestec de gin cu Cointreau, la care se adaugă suc de lămâie și sirop de zmeură, exista deja și era foarte cerut în localurile vremii și pe la petrecerile private, doar că avea o altă denumire.

Eu am avut ocazia să gust acest cocktail la restaurantul The Times din Piatra Neamț. Nu rețin exact rețeta, însă aș zice că avea vodkă în loc de gin. În orice caz, gustul era foarte plăcut, alcoolul fiind ușor surclasat de aroma și dulceața siropului de fructe și a sucului de lămâie. Nu-mi pare rău decât că n-am avut inspirația să mai cer încă unul. Dar nu-i timpul pierdut :) data viitoare la The Times, cer un Cosmopolitan dublu.

Cocktail Cosmopolitan

O rețetă de Cosmopolitan, dacă vreți să-l preparați în casă, este așa: 2 părți vodkă, o parte triplu sec, o parte suc de lime, o parte sirop de zmeură sau alte fructe de pădure roșii. Se servește cu gheață și decor din lămâie.

Noroc :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



duminică, 29 iulie 2018

Salata de ardei copti cu pui


Salata de ardei copti cu pui


Văzusem mai demult felul acesta de salată în oferta unui restaurant de unde am preluat și adaptat rețeta (în acea versiune are și ceapă, dar nouă nu ne place asocierea de gust dintre ceapă și ardei copți) și de câteva ori am făcut-o pentru toată familia. Apoi am tot amânat să refac această salată, dar pentru că îmi plac ardeii copți, astăzi m-am gândit că nu e rău să mănânc la prânz o mâncare ușoară, sănătoasă și foarte gustoasă.

Ingrediente pentru 4 porții

- 0,5 kg de piept de pui
- 1 kg ardei grași
- o mână de măsline
- 1 cățel de usturoi
- ulei, oțet
- piper alb, sare
- pătrunjel verde tocat
- crutoane (opțional)

Mod de preparare:

Ardeii se coc pe o tablă la flacără mare. Se pun într-un vas acoperit până se răcesc și pot fi decojiți. Se curăță de coajă şi de seminţe, apoi se taie fâşii. Pieptul de pui, se porționează ca la șnițele și se frige pe grătar sau la tigaie, în ulei, apoi se taie fâșii sau cubulețe. Eu am preferat azi a doua variantă ca să încerc uleiul pentru prăjit ECO Dennree, fără gluten, vegan, un produs mai curat și mai sănătos decât altele din comerț. Se amestecă ardeii copți cu carnea, măslinele tăiate sau întregi, apoi se dă sare și piper (de preferință alb). Cine dorește, poate adăuga crutoane (cubulețe de pâine prăjită), ori poate servi salata cu pâinea separat.

Salata de ardei copti cu pui


La urmă se face un sos din 2 linguri de ulei, o linguriță de oțet și 2 lingurițe de apă, la care se adaugă cățelul de usturoi curățat și dat prin sita specială, sau tocat foarte mărunt. Eu am pus toate ingredientele pentru sos într-o sticlă apoi am agitat bine să se omogenizeze sosul, după care l-am turnat peste salată. La servire se presară pătrunjel verde, tocat, peste fiecare porție. Pentru că azi am făcut doar două porții, în acest sos am folosit ulei de măsline de tip spray Best Joy si oțet de vin alb ECO Byodo două produse foarte sănătoase, potrivite foarte bine pentru rețetele paleo sau vegane.

Salata de ardei copți cu pui se poate servi atât caldă cât și rece, deși n-aș cred că nu dispare fără urmă înainte de a se răci, la cât de gustoasă iese :) Iar dacă faceți o cantitate mai mare și vă rămâne pe a doua zi, de preferință, turnați sosul cu cca jumătate de oră înainte de servire, lăsați salata ca atare la frigider.

Cine dorește produse Eco, vegane, fără gluten, poate intra pe site-ul AlimenteSpeciale.ro

#AlimenteSpeciale #SanatatePentruIntreagaFamilie #ManancResponsabil

Poftă bună! :)

Salata de ardei copti cu pui



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



miercuri, 18 iulie 2018

Prajitura tiroleza


Prajitura tiroleza

Am citi despre această prăjitură zilele trecute în comentariile de pe un blog culinar. Nu am mai auzit de ea, deși cititorul respectiv făcea referire la o prăjitură de cofetărie de pe vremuri. Eu nu-mi amintesc să fi fost la noi în cofetării așa o denumire de prăjitură, dar poate doar în București era, sau în alte mari orașe. Asta pentru că pe vremea aceea, până și prăjiturile de cofetărie erau aceleași peste tot, conform unui același rețetar standardizat.

Apoi am căutat pe google și am găsit o singură referire de prăjitură tiroleză, în oferta unei cofetării. Poza era concludentă, iar alături scria ce conține această prăjitură tiroleză: ruladă de ciocolată, îmbrăcată în ciocolată și cu top de frișcă, generos.

Pentru ruladă puteți folosi orice rețetă știți, sau rețeta aceasta, pe care eu o consider cea mai bună rețetă de ruladă. Sau, dacă nu aveți timp prea mult la dispoziție, puteți folosi o ruladă cu cremă din comerț la care adăugați ciocolata și toppingul.

Pentru 10 porții de prăjitură tiroleză am folosit o ciocolată cu 85% cacao de 80 g, o lingură de lapte, una de unt și una de zahăr, pe care le-am pus într-un ibric de cafea, la bain marie să se topească bine. Apoi am uns fiecare porție de ruladă cu ciocolată și am dat la frigider câteva ore să se întărească ciocolata. Am așezat porțiile pe o planșetă de plastic lucios, ca să îmi fie ușor când le așez pe platoul de servire.

Pentru topping am folosit frișcă albă (din creme Meggle și brânză mascarpone, ca să iasă mai fermă și mai consistentă) și frișcă la care am adăugat puțină ciocolată topită, rămăsese în ibric, turnată în fir subțire. Astfel, prăjitura mea tiroleză a avut un topping de două culori. Nouă ni s-a părut o prăjitură foarte reușită, atât ca gust cât și ca aspect.

Prajitura tiroleza


Poftă bună! :)

Prajitura tiroleza


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!