vineri, 30 august 2019

Cuib de randunica - restaurant Casa Romaneasca (P.Nt.)

Cuib de randunica - restaurant Casa Romaneasca (P.Nt.)


Bine v-am regăsit!

Azi vreau să vă recomand un nou fel de mâncare - nou pentru mine, firește - pe care l-am comandat la un restaurant de cartier din urbea mea natală. Mâncarea nu este vreo specialitate nemaiauzită, dar combinația și prezentarea, ca și numele, mie mi-au plăcut foarte mult.

Pentru pietreni, este vorba despre restaurantul Casa Românească, de pe str. Oituz, în spatele Liceului Economic. Nu sunt sigură că a păstrat această denumire, acest restaurant a avut mai multe nume de-a lungul vremii (după Revoluție, că înainte era casa cuiva) iar cel mai bine păstrat în memoria localnicilor este cel de Casa Albă, dar locația a suferit mai multe transformări de design și de proprietari în cei peste 25 de ani de când există. În orice caz, din păcate are o reputație și o poreclă ai puțin bune - la hoața. Nu știu cui se datorează supranumele, dar eu de la lume am auzit, acum vreo 5 ani această faimă nu tocmai de dorit.

Din punctul meu de vedere partea proastă a lucrurilor stă în mesele de tip parastas de care Casa Românească nu duce lipsă în special sâmbăta. Dacă vrei să iei masa acolo și este un parastas, ori mai multe, sau o masă festivă, totul e la ghici. Am văzut recenzii pe google ale unor clienți care au plecat pentru că nu venea nimeni la masa lor. Altfel, dacă nu e ocupat mai tot restaurantul cu asemenea mese, poți mânca un prânz chiar fain aici.

Cuib de randunica - restaurant Casa Romaneasca (P.Nt.)


Dar să vă spun despre cuibul de rândunică. Eram cu o verișoară, ea a vrut pui cu smântână, și a primit câteva ciocănele cu sos alb de smântână - sinceră să fiu, eu puiul cu sos îl fac numai din piept, dar n-o fi musai așa. Iar eu am văzut acel felul doi cu denumirea de cuib de rândunică. Am cerut așa ceva plus o salată de varză, deși nu era necesară, dar nu știam asta.

Cuibul de rândunică, așa cum am spus, este o mâncare banală, dar gustoasă, cu o prezentare deosebită. Este de fapt un platou cu două sau 4 bucăți de friptură la grătar de pasăre și de porc, acoperite cu piure de cartofi puțin scobit la mijloc, iar acolo se rade parmezan din belșug, ca să arate a cuib. Platoul se garnisește cu castraveți murați și alte murături, deși vara aș fi preferat felii de ardei și de roșii, să zicem. Însă probabil că bucătarul a pus castraveciorii în așa fel încât să te ducă cu gândul la cozile de rândunele.

Așadar, dacă aveți musafiri la masă și vreți o prezentare deosebită la o friptură clasică, acest cuib de rândunică este soluția. Cred că se poate pune și o garnitură din cartofi prăjiți sau wedges în loc de piure. Ideea este să aibă parmezan ras pe deasupra, mult, ca la un cuib adevărat.

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



miercuri, 26 decembrie 2018

(Anti)leapsa de Craciun

(Anti)leapsa de Craciun

Am preluat o leapșă de Crăciun. Să vedem... eu nu prea le am cu partea fizică a sărbătorilor. Pentru mine sărbătoarea e în suflet, nu pe masă, nici în stomac și nici în chinuiala de a face treabă până cad jos sleită de puteri, pentru musafiri care încep să te bârfească și să comenteze critic când ceva nu e așa cum vor ei.

1. Care este filmul tău preferat de Crăciun? 
Nu am nici unul, îmi place Home alone, dar asta nu înseamnă că mă și uit an de an la el.

2. Dacă ai avut vreodată un Crăciun alb (plin de zăpadă)? 
Normal, când eram mică toate iernile erau pline de zăpadă, rareori era ceva mai cald.

3. Unde îți petreci deobicei sărbătorile ?
De obicei se scrie dezlegat ... In vârful patului.

4. Care este melodia ta de Crăciun preferată?
Silent night.

5. Deschizi cadourile de Crăciun în ajun?
Care cadouri?

6. Poți numi toți renii moșului?
Rudolf, Rudolf și Rudolf. Și încă un Rudolf, sau doi.

7. Ce tradiție de sărbători te entuziasmează anul acesta?
Niciuna nu mă entuziasmează. Am traume din copilărie când taică-meu mă obliga să stau prima în fața ușii deschise să-i văd pe mascați (verișorii mei), dar eu eram teribil de înspăimântată de măști și am căpătat aversiune pe viață față de aceste tradiții.

8. Bradul de Crăciun este natural sau artificial?
Artificial, dar e în boxă. Nu fac brad... mă enervează că-mi trebuie o jumătate de zi să-l fac, și o altă jumătate să-l desfac. Am câteva sute de ornamente, de pe vremea când taică-meu și un văr de-al lui se luau la întrecere care are globuri mai multe în brad...

9. Care este mâncarea/desertul preferat în perioada sărbătorilor?
Nu poftesc la nimic special, dimpotrivă, specialitățile de porc chiar nu-mi plac și nu mi-au plăcut niciodată, cu excepția cârnaților, dar ăștia de magazin sunt ori prea afumați, ori prea iuți... așa că nu cumpăr. Ca desert, cozonacul nu e ceva să mă omor după el, de departe aș prefera o buturugă de Crăciun cu cremă de ciocolată și aromă de coajă de portocală rasă. Dar anul ăsta nu am avut chef să gătesc și nici să prăjituresc.

10. Iți place să dăruiești sau să primești cadouri?
Să dăruiesc, da. Să primesc, mi-ar plăcea, dacă ar fi lucruri de care să am nevoie sau să-mi placă. De mult nu mai dau/primesc cadouri de Crăciun că nu am cui să dau și nu are cine să-mi dea.

11. Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată?
O noapte de neuitat. Și a fost de ziua mea, nu de sărbători.

12. Care este destinația ideală pentru sezonul sărbătorilor? 
Nu știu, nu am fost plecată decât o singură dată de acasă, în alt oraș, de sărbători, ca să țin de urât unei prietene părăsită de soț. N-a fost fain. Deci nu cred că aș mai pleca, dar nu spun niciodată NU. La cât de plimbăreață mă știu, aș face sărbătorile pe diverse meridiane, dacă aș avea cu cine.

13. Știi să ambalezi cadourile sau eșuezi?
Știu să le împachetez :)

14. Cea mai memorabilă amintire din perioada Sărbătorilor?
Când eram mică simțeam cu adevărat un fel de ceva în atmosferă, ceva dincolo de mirosul de brad care umplea casa. Acum, de mulți-mulți, ani acel ceva s-a estompat până la dispariția totală.

15. Când ai aflat adevărul despre Moș Crăciun?
Nu-mi amintesc, dar ai mei îmi spuneau că într-un an am observat că Moșul avea în picioare șosetele și pantofii lui taică-meu.

16. Îți faci rezoluții pentru noul an?
Ce-i aia rezoluții? Eu știu doar de rezoluția unei imagini foto.

17. Ce lucru face ca sărbătorile să fie speciale pentru tine?
Niciunul.


Nu cred că ți-a plăcut, dar dacă prin absurd, această anti-leapsă ți se pare ciudată, originală sau oricum vrei tu, și vrei s-o distribui, dă-o mai departe!



duminică, 9 decembrie 2018

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Ceaiul de după-amiază este o tradiție englezească clasică. Ori, mai bine-zis, era. Asta pentru că acum, englezul are un serviciu, de regulă de la 9 la 5, adică ora la care altă dată strămoșii săi luau ceaiul într-un salonaș elegant și aristocratic, acum este ora la care britanicii pleacă de la birou îndreptându-se spre casă sau spre marketul de unde își fac cumpărăturile. Cu toate acestea, în weekend sau dacă este îndeajuns de bogat ca să nu lucreze - aristocrații n-au dispărut cu totul - englezul care se respectă cheamă la el doi-trei prieteni și, la o ceașcă de ceai, musai cu lapte, și câteva prăjiturele discută, nu-i așa?, despre vreme, despre ultimele noutăți într-ale curselor de cai, meciurilor de golf sau chiar despre ce mai fac Parlamentul și Guvernul pentru oameni ca ei.

Politica, la fel ca și sănătatea sau banii, sunt subiecte profund grosolane de discutat la un ceai, așa că englezul cu ștaif, rareori va vorbi ceva despre politică, și asta numai dacă nu se ating subiecte divergente apropo de preferințele fiecăruia. Cel mai bine este ca domnii respectivi să facă parte din același club, musai privat, și să aibă aceleași vederi. Altfel, politica este de evitat în conversațiile de acest gen.

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Dar să vedem cum rămâne cu ceaiul de la ora 5. Se zice că pe la 1840, Anna, a 7-a ducesă din Bedford, a avut ideea de a-i cere majordomului ei să-i aducă niște ceai cu pâine cu unt în camera sa, între orele 4 și 5 după amiaza, pentru că îi era foame înainte de cină. Cum nu se cădea să fie schimbată ora mesei de seară, care era de regulă după 8, prefera să ia o gustare frugală între timp. De la o vreme, ca să nu stea singură la servitul acestui ceai, ducesa și-a invitat câteva prietene să i se alăture. Foarte curând doamnele din înalta societate au preluat obiceiul și au făcut din el un nou eveniment social. În cele din urmă, ceaiul a devenit general acceptat, iar burghezia, care era în plină expansiune la acele vremuri, a imitat bogații și a constatat că ceaiul de la ora 5 era un mod foarte economic de a se distra cu mai mulți prieteni fără a cheltui prea mulți bani. Așadar, obiceiul ceaiului a devenit o tradiție în mai toate păturile sociale.

Împreună cu ceaiul de după-amiază se servește o masă ușoară consumată de obicei între orele 3 și 5. În mod tradițional, ceaiul trebuie servit dintr-un ceainic, cu lapte și zahăr. Acest lucru ar fi însoțit de diverse sandvișuri și, de obicei, prăjiturele și produse de patiserie.

Acestea fiind zise, eu vă propun un ceai englezesc (de preferință fără lapte) îndulcit cu miere de salcâm cu miez de nucă, alături de niște turtă dulce, fină și aromată de la Apidava. Prietenii vor aprecia cu siguranță acest ceai, cu miere din inima Transilvaniei și turta dulce, proaspătă, într-o după amiază leneșă de iarnă, cu iz de sărbători.

Ceaiul de la ora 5, cu miere si turta dulce de la Apidava


Mulțumesc Brander și Apidava pentru oportunitatea de a testa această miere cu miez de nucă și pentru turta dulce, numai bună de ronțăit la un ceai fierbinte și aromat.  




Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



luni, 19 noiembrie 2018

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Pe la inceputul lunii noiembrie am primit un dovleac placintar. De mancat, am mai mancat eu placinta cu dovleac, dar de facut, nu am mai facut niciodata, pana acum. L-am lasat eu asa, pret de vreo doua saptamani dar pana la urma m-am documentat si mi-am luat inima in dinti sa-l curat. Ca nu placinta in sine era problema, ci curatatul acelui dovleac, care s-a si dovedit un soi de aventura culinara, pentru mine. N-am reusit sa fac totul ca la carte, am taiat cu chiu cu vai dovleacul in doua - era din acela sferic - apoi, pentru ca nu stiam cum sa-l curat de coaja semi-lemnoasa, am scobit cu lingura miezul, indepartand portiunile cu samburi, pana cand am obtinut o cantitate de aprox. 1 kg de miez.

A urmat faza a doua, in care eu trebuia sa pot sa dau acel miez prin razatoare, pentru ca blenderul s-a ars, desi, oricum, nu cred ca reuseam sa fac ceva nici cu acela. In fine, intr-un fel, s-a mai maruntit dovleacul, apoi am adaugat 100 g de unt si 5 linguri pline de miere - eu am folosit miere de salcam ecologica di Melio de la Apidava - si am pus intr-o tigaie mai inalta cam 15 minute la fiert pe foc mic. Nu am mai adaugat nimic altceva, iar dupa ce a fiert si a mai scazut din zeama, am lasat acest piure de dovleac sa se raceasca complet. A fost bine asa cum am facut, in cele din urma.

Asadar, la placinta am folosit:
- umplutura, 1 kg miez de dovleac, 100 g unt, 5 linguri de miere

- foile - o cana de bors de putina (cca 200 ml), o cana de ulei, 2 linguri de miere poliflora (am avut tot miere ecologica di Melio de la Apidava, dar fiind mai inchisa la culoare si foile au iesit mai brune), un praf de sare, o bucatica de drojdie si faina cat cuprinde pentru un aluat moale dar bun de intins. Mie mi-a intrat cam jumatate de kg de faina.

- mai trebuie scortisoara dupa gust, zahar pudra pentru decor

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Ingredientele pentru foi e bine sa fie toate la temperatura camerei. Se pun toate intr- un castron si se amesteca bine, apoi se framanta pana se omogenizeaza aluatul. Eu nu-l fac bun de intins cu sucitorul, ci il las mai molcuț, și îl întind cu degetele atât în tavă cât și peste umplutură. Aluatul nu se lasă la dospit, deși are drojdie în el. Dar se poate lăsa 5 sau 10 minute să se odihnească, până aprindeți cuptorul să se încalzeasca si pana pregatiti tava. In plus, piureul de dovleac se poate amesteca cu scortisoara dupa gust sau cu zahar vanilat cu aroma de scortisoara (am vazut asa ceva in market).

Se imparte aluatul in doua. O parte se pune direct in tava, nu este nevoie de hartie de copt, pentru ca aluatul contine ulei. Dar daca nu vreti sa aveti mult de spalat, puteti pune hartie de copt si apoi foaia de aluat peste ea. Dupa aceea adaugati piureul de dovleac aromat deja cu scortisoara si il nivelati bine cu o spatula in toata tava. A doua jumatate de aluat se intinde foaie si se pune deasupra placintei.

Se da la cuptorul incins cca 30 de minute la foc potrivit, pe șina de la la mijloc. Este gata cand prajitura e usor rumenita, cand miroase a placinta cu dovleac in toata casa si cand, daca puneti usor un deget peste placinta foaia se simte ca este coapta si nu e foarte moale. Se scoate tava din cuptor, se lasa putin sa se racoreasca in tava dupa care puteti porni la portionat. Dupa ce se mai raceste, se pudreaza cu zahar pudra apoi se serveste. Daca mai ramane ce :)) mie imi place calda si rece deopotriva.

Placinta cu dovleac si miere (de post)

Poftă bună! :)


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



sâmbătă, 22 septembrie 2018

Cocktail Cosmopolitan

Cocktail Cosmopolitan


Dacă aveați posibilitatea de a călători prin lume, mai ales peste ocean, pe la sfârșitul anilor '90, și ați fi intrat în orice bar sau ați fi mers la o petrecere, aveați cele mai multe șanse să vedeți că majoritatea oamenilor țineau în mâini un pahar de cocktail plin cu un lichid roz luminos, numit Cosmopolitan.

Experții în istoria băuturilor, Jared Brown și Anistatia Miller au descoperit recent o rețetă de băutură pe bază de gin numită Cosmopolitan, care datează de la începutul anilor secolului al XX-lea. Dar Cosmo așa cum îl știm, datează de nu mai mult de două decenii și este unul dintre puținele clasice al cărui creator este cunoscut. Mai bine zis, creatoare. Pentru că în 1985, barmanița Cheryl Cook, care lucra într-un bar din Miami Beach, inventează acest cocktail, cu denumirea de Cosmopolitan - gurile rele zic că este, de fapt, o variantă a unui alt cocktail, Kamikaze - amestecând gin, triplu sec, suc de lime și sirop de merișoare, până când culoarea devine roz-somon.

Cocktail Cosmopolitan


Însă cum spuneam, pe la începutul secolului trecut un cocktail foarte asemănător, însă bazat pe un amestec de gin cu Cointreau, la care se adaugă suc de lămâie și sirop de zmeură, exista deja și era foarte cerut în localurile vremii și pe la petrecerile private, doar că avea o altă denumire.

Eu am avut ocazia să gust acest cocktail la restaurantul The Times din Piatra Neamț. Nu rețin exact rețeta, însă aș zice că avea vodkă în loc de gin. În orice caz, gustul era foarte plăcut, alcoolul fiind ușor surclasat de aroma și dulceața siropului de fructe și a sucului de lămâie. Nu-mi pare rău decât că n-am avut inspirația să mai cer încă unul. Dar nu-i timpul pierdut :) data viitoare la The Times, cer un Cosmopolitan dublu.

Cocktail Cosmopolitan

O rețetă de Cosmopolitan, dacă vreți să-l preparați în casă, este așa: 2 părți vodkă, o parte triplu sec, o parte suc de lime, o parte sirop de zmeură sau alte fructe de pădure roșii. Se servește cu gheață și decor din lămâie.

Noroc :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!