marți, 24 aprilie 2018

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio


3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio

Astăzi vă propun 3 deserturi ușoare și rapide care conțin și miere. Miere Bio, miere polifloră ecologica di Melio, care se poate obține de la Apidava. Adică o miere polifloră - din asta am eu - parfumată, dulce și cu un gust pe care nu l-am mai simțit la o altă miere de când eram copil. Cred că așa trebuie să fie mierea adevărată, fără niciun fel de adaosuri în ea.

Cum ziceam, astăzi vă propun 3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio. Dar înainte de a vă spune rețetele lor, vă dau un sfat: nu le faceți pe toate trei în aceeași zi că o să vreți să le gustați, și, odată, că n-o să știți cu care să începeți, apoi că mâncarea pregătită pentru prânz va rămâne neatinsă, așa cum am pățit eu.

Pentru mine, ai mei și pentru dumneavoastră am pregătit așa:

1. Salată de fructe cu sos de miere bio și suc de portocale și ananas.

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bioAm folosit mere, pere, banane, ananas din conservă și portocale în cantități egale, am asezonat și cu câteva căpșuni tăiate sferturi, și am pus totul la pahare. La urmă am adăugat în fiecare pahar 75 ml de suc de portocale și ananas amestecat cu o linguriță de miere bio. Pe deasupra am mai pus puțină miere, așa, de gust și aspect.


Sincer, mie mi-a plăcut mult mai mult această salată de fructe decât aceea cu alcool în ea și cu frișcă pe deasupra.


2. Cremă de ricotta și iaurt cu musli, miere și căpșuni. 

Urmează un desert texturat, parfumat, aerat, delicios și foarte plăcut, de inspirație marocană. Pentru această rețetă toate ingredientele trebuie să fie foarte proaspete. Este desertul ideal pentru încheierea unei mese într-un mod ușor!


Ingrediente pentru 4 persoane:
- 250 g ricotta sau brânză de vaci de la piață - 1 iaurt mic, grecesc
- 50 g de miere bio (de preferință lichidă)
- 4-5 linguri pline cu musli
- 2 linguri cu fulgi de porumb
- 10-12 căpșuni mari
- sucul de la o lămâie mare, sau 2 limete
- miere bio pentru pus pe deasupra

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio

Brânza se amestecă bine cu iaurtul și mierea, apoi se încorporează zeama de lămâie și musli-ul. Acest mix se împarte în patru și se pune fiecare porție în 4 pahare sau cupe de înghețată, ori ce alt fel de bol pentru desert aveți. Peste acest amestec se adaugă fulgii de porumb, iar peste ei căpșunile feliate ori tăiate sferturi. Se mai adaugă puțină miere bio pe deasupra și se servește.

3. Mere caramelizate cu biscuiți. 

Ultimul desert s-ar putea să vă și placă cel mai mult. Este vorba despre mere caramelizate cu sos de miere și biscuiți și se servește cald. Rețeta este de inspirație franțuzească.

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio


Pentru 4 porții avem nevoie de:
- 4 mere mari
- 10-12 biscuiți dulci simpli
- un pliculeț de zahăr vanilat
- o linguriță de unt
- 50 g miere bio
- scorțișoară (opțional și după gust)

Merele se curăță de coajă, se scoate cotorul și se feliază. Se pun pe foc potrivit într-o tigaie curată împreună cu untul și zahărul vanilat să se caramelizeze. Eu am folosit mere făinoase și coapte care au lăsat puțină zeamă în tigaie. Când se rumenesc atât cât doriți dv. de mult, se ia tigaia de pe foc și se adaugă mierea bio amestecând ușor, cu atenție, pentru că feliile de mere s-au înmuiat și se vor rupe.

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio

Biscuiții se rup în bucăți și în pahare sau boluri pentru desert se pune câte un rând de biscuiți, un rând de mere caramelizate și sos, iar ultimul rând din fiecare bol de desert ar trebui să fie de mere caramel. Se servesc imediat, ca atare sau cu puțin praf de scorțișoară pe deasupra. Ori, cine dorește, poate să adauge scorțișoara în tigaie, în timp ce merele se caramelizează.

Un deliciu, zău așa! Mie mi-au plăcut toate aceste 3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio, dar aș spune că ultimul a fost cel mai savuros, deși, dacă ar fi să aleg, mi-ar fi greu să mă hotărăsc.

3 deserturi ușoare și rapide cu miere bio


Poftă bună! :)


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!



joi, 19 aprilie 2018

Cele mai bune 4 alegeri pentru un cuptor electric si un aragaz




De ceva timp trebuie să-mi schimb aragazul cu totul, pentru că flacăra de la cuptor abia pâlpâie în poziția maximă a bușonului, iar un ochi de la plita aragazului nu mai funcționează deloc. În condițiile astea, nu am gătit aproape deloc de Sărbători, pentru că dacă pun o friptură la cuptor se coace foarte greu, abia în 3-4 ore de așteptare.

Cele mai bune 4 alegeri pentru un cuptor electric si un aragaz

Așadar, luând în calcul că îmi trebuie cel puțin un cuptor nou, dacă nu cumva un aragaz întreg, am parcurs site-urile cu mașini de gătit și am făcut un fel de listă cu ce aș alege. Am căutat diferite tipuri de cuptoare și aragazuri, atât electrice, cu inducție, cât și pe gaz, am comparat modele, prețuri, tipuri de încălzire, facilități, consum de electricitate, siguranță, etc.

Cele mai bune 4 alegeri pentru un cuptor electric si un aragaz

Aragazurile Samsung au fost primele peste care m-am uitat și am văzut că unele sunt pe inducție, altele pe gaz, au un design atrăgător, arzătoarele pot fi expandabile, au multe funcționalități. Însă spațiul din cuptor este mic. Cu toate acestea un aragaz Samsung cu plită vitroceramică este o excelentă alegere pentru o bucătărie modernă și o gospodină în pas cu noutățile. Totuși, eu parcă aș vrea un aragaz clasic, pe gaz.

M-am oprit apoi la aragazurile Whirlpool, care au cuptorul mai spațios, există chiar și modele cu două cuptoare, deși, momentan, n-am văzut așa ceva în oferta curentă de la noi. Unele sunt pe inducție, altele clasice, pe gaz, iar flacăra se mărește sau se micșorează intuitiv în funcție de modul de gătire folosit. Whirlpool nu se dezminte și introduce al 6-lea simț și la aragazuri și cuptoare, funcție care setează automat parametrii ideali pentru gătirea mesei. Cu spațiul său generos de la cuptor și funcțiile automate, acest tip de aragaz este oricând visul femeii cu foarte puțin timp liber la dispoziție.

Cele mai bune 4 alegeri pentru un cuptor electric si un aragaz

Să trecem în revistă și cuptoarele de la aragazurile Electrolux. Nu știu de ce, dar mie mi se par cele mai elegante aragazuri. Stilul clasic se îmbină cu cel actual și rezultă un aragaz pe care mi l-aș dori, iar cuptorul este dintre cele mai bune, pentru că sunt modele care au cuptor multifuncțional și poți coace mai multe feluri de mâncare sau desert în același timp. Dacă ar fi să mă iau numai după cuptor, cred că un aragaz Electrolux aș cumpăra. Pe de altă parte, cele cu inducție au și câte 15 controale, 25 de opțiuni de încălzire și arzătoare expandabile. Neajunsul, din punctul meu de vedere, la plitele cu inducție este că trebuie să-ți schimbi toată gama de vase de gătit, pentru că tigăile și cratițele clasice nu se folosesc pe acest tip de plite.

Al patrulea tip de aragaz cu cuptor electric pe care l-aș lua în considerare este cel de la Bosch. Calitatea germană nu se dezminte. Cuptoarele au funcție de autocurățare, arzătoarele cu inducție sunt generoase în suprafață, iar plusul cel mai mare este că în oferta de la noi mai toate aragazurile Bosch fac parte din clasa energetică A. Acesta, mă gândesc eu, este un avantaj major, chiar dacă prețurile aragazurilor Bosch nu sunt dintre cele mai accesibile publicului larg, care trăiește dintr-un salariu mediu sau sub-mediu.

Ajungând în acest punct sensibil cred că știți că cele mai ieftine mașini de gătit sunt cele pe gaz, clasice, dar în funcție de facilitățile fiecărui model în parte prețurile cresc și ele. Însă, când este vorba despre a cumpăra un obiect de folosință îndelungată și de maximă necesitate, se găsesc soluții de finanțare comode și rapide, dacă modelul ales depășește bugetul alocat inițial.

Până la urmă, nu știu la care să mă hotărăsc. Aș vrea să fie un aragaz cu plită clasică, cuptor spațios, cu multe funcționalități, economic. Voi pe care din cele 4 l-ați alege?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




sâmbătă, 7 aprilie 2018

Stufat de miel cu spanac




Stufat de miel cu spanac


Am făcut rețeta asta de felul doi de Paște de multe ori, mai ales când taică-meu încă trăia, pentru că lui îi plăcea ca la sărbătorile tradiționale să aibă pe masă și bucate tradiționale. Deși eu prefer să fac bucatele de Paște din alt fel de carne decât de miel, de data asta am cumpărat puțină carne, cât să fac un pic de stufat și o tăviță cu friptură, așa, de gust.

Pentru stufatul de miel cu spanac am folosit așa: - 1 kg de carne de miel (costițe și pulpă)
- 1,5 kg de spanac curățat
- 2 legături de ceapă verde
- o lingură de bulion
- ulei, sare, piper, alte mirodenii dacă doriți

Mai întâi am pus carnea să fiarbă înăbușit într-o cratiță mai înaltă cu câteva linguri de ulei. Noi am avut bucățile de miel puse la baiț (apă+vin alb+oțet în părți egale, dafin, piper, usturoi, sare, să acopere bucățile; se ține totul la rece și acoperit cam 24 de ore timp în care carnea se mai învârte să se impregneze bine de amestecul de baiț.) însă pentru stufatul cu spanac nu este necesară această operațiune. Am dat un praf de sare, apoi m-am apucat de tăiat ceapa curățată și spălată în prealabil. Am adăugat ceapă peste carne și am lăsat din nou să fiarbă înăbușit. Între timp am spălat bine, în jet de apă, frunzele de spanac, și le-am adăugat în cratiță doar rupte în două. Am pus în cratiță două pahare de apă și am lăsat să fiarbă totul la foc mic preț de 3 ore.

Stufat de miel cu spanac

Știu și despre mitul că vitaminele se distrug la fierbere, dar eu nu îl cred. Cine dorește, poate să fiarbă doar carnea, și să adauge ceapa și spanacul la urmă, după care să lase totul cca 15-20 de minute la fiert. Ori poate face acest stufat la cuptor, noi n-am încercat niciodată așa, de aceea nu mă hazardez să vă spun despre o modalitate de preparare pe care n-am încercat-o.

La urmă am adăugat o lingură de bulion (nu se pune mult, pentru că-i strică gustul stufatului), am potrivit din nou de sare, am adăugat un praf de piper și după încă 5 minute de fierbere am închis focul. Mâncarea trebuie să fie relativ bine scăzută, să nu aibă prea multă zeamă.

Stufat de miel cu spanac

În general, la stufatul de miel cu spanac se pune și usturoi, dar pentru cine nu-l suportă, usturoiul se poate adăuga separat, la servire. Eu așa am făcut, mi-am pus o porție de stufat cu un moț de maioneză cu usturoi alături.


Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 11 martie 2018

Cat de toxica este mierea incalzita


Cat de toxica este mierea incalzita

De la o vreme, de când am acest blog culinar, am tot auzit în stânga și în dreapta că nu e bine să folosesc miere în aluaturi de prăjituri pentru că aceasta devine toxică. Acuma, sincer, nu am crezut așa ceva, pentru că rețete cu fursecuri cu miere sau torturi cu foi cu miere aveam de când eram puștoaică, și precis și în cartea de bucate a Sandei Marin există destule rețete cu miere. Pentru mine era o noutate această informație, despre cât de toxică este mierea încălzită, și, pentru că nu mai auzisem așa ceva înainte, nu credeam.

Este adevărat că prăjiturile cu miere în loc de zahăr au un alt gust, personal îl găsesc mai bun, de exemplu, celebrele tăvălite, și, cu toate că mierea dă o nuanță de auriu închis spre brun unui aluat normal, fără cacao, dacă am de ales, aleg prăjiturile cu miere. Și totuși, iată motivele pentru care nu este indicat să puneți mierea în aluaturi sau în lichide fierbinți, precum ceaiul sau cafeaua abia luate de pe foc.

- conținutul de antioxidanți al mierii este variabil, dar indiferent câți antioxidanți are un tip de miere sau altul, fierberea sau pasteurizarea reduce cantitatea lor la o treime.
- încălzirea mierii timp îndelungat duce la pierderea tuturor enzimelor și vitaminelor din ea, și mai ales a proprietăților ei antibacteriene.
- mineralele, deși sunt rezistente la temperaturi ridicate, pot să scadă în cantitate, cu excepția magneziului, care nu este afectat de căldura intensă.
- mierea încălzită la peste 60 de grade produce toxicitate în organism. (*)
- mierea înfierbântată sau coaptă își pierde aroma, dar devine mai ales foarte dulce, ceea ce înseamnă că îi crește indicele glicemic pe care îl are în mod natural. Astfel, consumul constant de miere supraîncălzită sau preparată termic poate duce la diabet.

Există producători care pasteurizează mierea și o vând așa, procesată termic. Dacă vreți să consumați miere adevărată, naturală, trebuie să fiți siguri că o cumpărați de la un producător verificat și de încredere. De asemenea, mierea nu trebuie să fie păstrată, chiar în condiții bune, mai mult de câteva luni. Studiile au demonstrat că după 6 luni, mierea pierde jumătate din proteinele și aminoacizii esențiali pe care îi conține când este foarte proaspătă. Dacă nu este încălzită la o temperatură prea mare și pentru prea mult timp, mierea nu este toxică. Unii compuși buni scad în cantitate, alții se schimbă puțin și pot să apară alții. Dar nu devine toxică. Nu veți face cancer sau altă boală doar pentru că ați pregătit o dată turtă dulce, tăvălite sau ați pus mierea în ceaiul abia luat de pe foc.

Cat de toxica este mierea incalzita

Dar dacă puteți, evitați încălzirea mierii sau coacerea ei. Puteți folosi mierea într-un ceai fierbinte, când aveți o gripă rebelă, dar în ceaiul zilnic, obișnuit, turnați miere după ce temperatura ceaiului a scăzut la aprox. 40ºC. Puteți simți acest lucru cu limba. Este păcat să distrugeți compoziția perfectă a mierii naturale.

Acum, dacă puteți, mergeți la a XI-a ediție a Sărbătorii mierii, la Blaj, pe 24 și 25 martie. Veți găsi diverși producători de miere, pe gustul fiecăruia. Inclusiv pe cei de la Apidava, de unde am procurat eu acest borcan de miere de tei Roua florilor, prin amabilitatea Brander și campania de testare lansată de dânșii.


* update 8 apr. 2018: conform wikipedia mierea, sucurile de fructe, laptele UHT, cafeaua și multe alte alimente, mai ales cele tratate termic, conțin o substanță numită hidroxi-metil-furfural, prescurtat HMF. Această substanță nu este nocivă atâta vreme cât se menține într-o proporție de 40 mg per kg de aliment. Totuși tratarea termică (în cazul mierii, încălzirea acesteia la peste 40 de grade Celsius) sporește cantitatea de HMF. Hidroximetilfurfuralul, specifică articolul de pe wikipedia, s-a constatat că este toxic și cancerigen la șoareci, dar la oameni nu s-a făcut nicio legătură între cancer și toxicitatea acestei substanțe. În mod obișnuit, ea este metabolizată de organism și excretată prin urină.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




marți, 2 ianuarie 2018

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Când am acceptat propunerea să facem revelionul, între verișori, la restaurantul Noir, nu știam nimic decât că e un restaurant care se respectă și unde mâncasem de mai multe ori mâncare bună. De data asta însă, cei de la Noir s-au întrecut pe sine în rafinamente culinare și antren. A fost o petrecere reușită, la care m-am simțit bine. Adevărat, eu sunt o tradiționalistă în ceea ce privește hrana, și unele feluri nu le agreez (aici aș zice că gusturile nu se discută și că, ceea ce este rafinat pentru unii, altora poate să nu le stârnească nicio emoție, în cel mai bun caz), dar fiecare are preferințele lui, nu suntem la fel. Ca sursă de inspirație pentru ceva mai deosebit de făcut în casă, la o astfel de masă festivă, pot fi și felurile gustate de mine la acest revelion și pe care vi le arăt mai jos.

Aperitivele au fost așa:

Aperitivele reci


Revelion 2018, la restaurantul Noir

1. Cheesecake cu brânză cu mucegai și sparanghel
Ușor de identificat pe poză, bună la gust, armonioasă combinația dintre gustul de brânză și cel de sparanghel, ingredient pe care acum l-am gustat pentru prima oară.

2. Este ceva ce nu am putut să identific, nu se găsește în meniu, bănuiesc, ori n-am știut eu să-l descopăr, învelit în ciocolată. Mi s-a părut amărui, sau așa cumva, și nu mi-a plăcut, din acest motiv - în general nu prea mănânc ingrediente amărui.

3. Canapea din jeleu de sfeclă, jeleu de mango și brânză de capră.
A fost bună la gust, deși nu pot preciza un gust anume, și acrișoară, și dulceagă și ușor sărată.

4 și 7. Coșulețe cu cremă de ton, anșoa și icre de somon.
Gust pronunțat de pește, probabil dat de crema de anșoa. Mai mult mi-a plăcut coșulețul, produs de patiserie, gen foietaj.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

5. Somon pe pat de avocado
Un sortiment interesant. Eu nu sunt fan avocado, așa că... am gustat din bucățica de somon și atât.

6. Frigăruie de crevete pe ananas caramelizat.
Cum crevetele nu e ceva ce pot să gust (numai vederea lui mi-a creat o senzație de respingere), nu știu cum a fost acel sortiment.

8. Coșuleț cu mousse de pui și ardei copți.
Bun, plăcut la gust, coșulețul de patiserie era din aluat tărișor copt în formă mică, gen savarină.

9. Salată de portocale, măr, rodii și piept de rață afumat.
A fost foarte bună la gust, puțină de tot, dar acrișoară, cu frunze de baby spanac sau altceva asemănător. Nu cred că am nimerit carne la mine în porție. E singurul sortiment de la toată masa de Revelion pe care l-am mâncat integral.

Aperitivele calde

1. Ficat de gâscă (fois gras) pe rondelă de gutuie, cu piure de gutui.
Ficatul de gâscă este încă ceva ce mănânc pentru prima dată în viață și mai vreau, dar bine făcut. Foarte moale și fin. Era făcut medium, iar o parte din el era destul de crud pentru gustul meu, chiar se vedea sângele ieșind din bucata respectivă. Așadar, am gustat din el de curiozitate, zeama aceea șiroind ușor, m-a oripilat îndeajuns de mult încât să nu poftesc mai mult decât o îmbucătură. Interesantă combinația cu gutuia coaptă.

Revelion 2018, la restaurantul Noir


2. Scoici Saint Jacques în sos de vin alb, unt cu roșii cherry, usturoi, busuioc și pătrunjel.
Scoicile sunt iarăși ceva ce gust prima dată în viață. Am știut că vor fi aduse platourile cu scoici după duhoarea care venea de la bucătărie. Nu-i înțeleg pe aceia care consumă fructele de mare, mai ales când le prepară ei înșiși, mă refer la senzația resimțită când acel damf specific vine pe la nas. Scoicile numite St. Jacques - au o poveste foarte interesantă, căutați pe wikipedia dacă vreți să o aflați - sunt albe și nu au niciun fel de gust. Au consistența cremei de zahăr ars. Sosul care le însoțea era picant binișor, iar corăbioarele acelea de pâine prăjită au fost perfecte, și, o să râdeți, dar pâinea aia prăjită mi-a plăcut cel mai mult din tot meniul din seara de Revelion. Pe locul doi, stropul de salată de la aperitivele reci.

Revelion 2018, la restaurantul Noir


Felul principal - piept de rață cu sos de prune afumate și piure de cartofi dulci.
Al patrulea ingredient pe care îl gust pentru prima oară, cartoful dulce, sau batata. Nu pot să spun că mi-ar plăcea și a doua oară. Deși, dacă-i musai... nu-i problemă, dar prefer cartoful cu care m-am obișnuit de când mă știu. Pieptul de rață era foarte fraged, aprecierile merg la bucătar, ca de altfel pentru toată strădania ca mâncarea să fie exact așa cum trebuie. Am gustat cât se vede că lipsește din acea feliuță de piept din partea de sus a pozei. Da... mie rața nu-mi place, iar această carne era făcută medium, cum e la modă acum, pe ne-gustul meu. În schimb am mâncat tot sosul de prune de sub carne. A fost excelent și nu mi s-a părut afumat (dacă era, nici pe acela nu-l mâncam). Acest fel de mâncare avea pe deasupra ceva nuci sau alune tăiate.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Desert - tort de fistic.
Despre desert nu pot spune nimic, pentru că am plecat imediat după ce s-a servit felul principal. Am înțeles că a fost un blat de tort plus un strat gros de cremă vernil.

La începutul mesei au fost aduse două platouri cu brânzeturi și cu produse de carmangerie (selecții, ambele), pentru cine dorește. Băutura a fost la liber, ca și cantitate - felurile, se văd în poza cu meniul restaurantului.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

În afară de mâncare, pentru mine a fost o petrecere pe cinste. De ce? Pentru că la o petrecere muzica dă tonul și a fost muzică pusă de o dj-iță. Au fost mai ales piese din anii 70-80, dar și piese mai vechi, din perioada interbelică sau melodii celebre cu Elvis, și hit-uri actuale (Carla's Dreams, spre exemplu). Iar când muzica e atât de bună și dansezi și în picioare, pe ring, și pe scaun, că nu poți sta nepăsător, dacă meniul - deși unul sofisticat - nu e tocmai pe gustul unor cârcotași ca mine, asta a contat mai puțin. Per total a fost un Revelion reușit, și, chiar dacă știu că dau banii la Noir mai mult pe muzică și antren, cred că merită efortul.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Ce m-aș fi așteptat să fie și n-a fost:
- un decor general al sălii mai expresiv. Era un pom frumos ornat undeva la ușă, înghesuit și semi-vizibil. Și niște mici decoruri de sezon pe mese, decoruri care nu se vedeau din cauza paharelor, care nu aveau loc pe masă. Și cu asta ajung la punctul doi.
- spațiul - mesele rotunde, de 8 persoane, au fost prea mici pentru ca să înțelegi care erau paharele cui. Se vede și în poza de mai sus, că pe mese erau adevărate păduri de pahare, din cauza spațiului nu foarte generos.
- mă așteptam să avem de la început toate seturile de tacâmuri la masă conform felurilor de mâncare, adică seturi pt aperitive, set pt felul principal. Dar tacâmurile au fost puse câte un cuțit și o furculiță pe fiecare șervețel, apoi, înainte de servirea felului următor, veneau chelnerițele pe la mese, cu tăvile cu tacâmuri curate (de același fel, nu speciale de aperitiv și speciale de fel principal) pe care le distribuiau mesenilor. La meniul servit, mă așteptăm și la o veselă pe măsură.
- la alte revelioane de restaurant știu că se mai cheamă câte un actor sau entertainer care oferă un program distractiv de cca 45 de minute, sau se aranjează cu o trupă de urători să vină să ure/colinde mesenii. Iar muzica este executată de o formație, nu de calculator.
Nu s-a întâmplat asta la Noir. N-am suferit neapărat, dar lipsa unui moment de entertaining m-a făcut să mă simt ca la o petrecere obișnuită, nu la un Revelion. În afară de momentul cu trei-doi-unu- laaaamuuuultiaaaaani!, n-a fost altceva care să-mi amintească de "cumpăna dintre ani".

Amabilitatea personalului - de excepție, ca întotdeauna la Noir. Poate că și acesta e un motiv important pentru care îmi place să mănânc în acest loc.

Așadar, una peste alta, a fost o experiență reușită, ceea ce mă îndeamnă să mai repet, să mai exersez, și cu alte locuri, și în alte orașe. Chiar mi-aș dori să compar o serată asemănătoare, într-un alt oraș. Dar până atunci, un an bun, spornic și cu rețete pe placul inimii voastre vă doresc tuturor!


Totuși, vă întreb: vouă, sincer, chiar vă plac fructele de mare?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!