Ghiveci franțuzesc (ratatouille)

Zilele astea, că tot a fost post, am încercat și eu un ratatouille (se citește ratatui) clasic, adică un ghiveci franțuzesc, fiert pe foc potrivit, nu la cuptor. Și, drept să spun, în afară de salate de tot felul, de care te cam saturi la un moment dat, acest fel de ghiveci este una dintre cele mai ușor de preparat mâncăruri de vară. Oricât ar fi de cald, parcă tot simți nevoia să mănânci ceva gătit, chit că te mai apropii și de aragazul pornit când afară sunt peste 35 de grade. Iar pentru cei care au grădină proprie de legume, este o modalitate excelentă de a-și valorifica imediat produsele.

Eu am folosit așa:
- 2 dovlecei de mărime mijlocie, curățați de coajă
- o vânătă mărișoară, curățată de coajă (nu în totalitate, dar aproape de tot. Sunt persoane care consumă vânăta cu coajă cu tot, însă eu am o problemă cu gustul amărui și prefer s-o curăț.)
- un ardei capia mare
- o ceapă albă, mare
- 2 linguri de bulion (se pot pune roșii cherry pentru un aspect și un gust mai deosebit)
- sare, piper alb și negru
- pătrunjel și mărar verde (opțional)
- oregano și rozmarin
- ulei

După ce am curățat legumele, cum v-am spus, le-am tăiat cuburi mărișoare, și la fel și ardeiul capia și ceapa, le-am tocat mai grosier, nu mărunt. Ceapa am sotat-o în ulei până a devenit ușor translucidă, apoi am pus restul legumelor la fiert, cu apă să le cuprindă, cca 20 de minute după care am adăugat bulionul amestecând ușor. Am lăsat să mai scadă pe foc mediu încă 10-15 minute, apoi am presărat sare, piper alb și negru (piperul alb mi se pare că dă o aromă specială mâncărurilor). Înainte cu 1-2 minute să închid focul, am presărat puțin rozmarin și oregano, dar am adăugat și mărar și pătrunjel verde, tocate, pentru că așa m-am obișnuit. Cine vrea ca acest ghiveci franțuzesc originar din regiunea Provența să aibă un gust cât mai apropiat de cel original, poate renunța la aceste verdețuri autohtone.

Ghiveciul ratatouille se poate mânca atât cald cât și rece, ca atare, ca o mâncare de post, sau alături de carne, caș sau orice altceva doriți.

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum să te ferești de caniculă

„Ah, vară, cum ai tu puterea să ne faci să suferim și să ne mai și placă." spunea Russell Baker. 

 Punem pariu că vara se numără printre anotimpurile tale preferate! Vine cu zile mai lungi, soare, concedii, dar și cu valuri de caniculă sau ploi torențiale... ai văzut și tu recent. Studiile arată că, pe lângă disconfortul termic, gradele în plus îi determină pe oameni să devină mai irascibili și uneori violenți. Hm, ce e de făcut? Măcar să știi să te ferești.... 

 Iată câteva recomandări pentru a face faţă temperaturilor extreme:

1. Evită orele de varf 

Prima și cea mai des întâlnită recomandare a specialiștilor este să eviți orele când valorile termometrului pot ajunge și la 40 grade Celsius. Încearcă, pe cât posibil, să iți programezi deplasările în primele ore ale dimineții sau seara, după ora 18.

2. Hidratează-te 

Deshidratarea intensa poate conduce chiar și la leșin în timpul caniculei, așa că nu uita să te hidratezi bine. O cantitate zilnica de cel puțin 2L de apa este recomandata, ideal fiind să o consumi la intervale regulate de 20-30 minute. Daca trebuie să ieși, ai grija să iei cu tine o sticla pe care să o poți reumple, pentru a avea necesarul de apa pe tot parcursul zilei.

3. Renunţă la alcool şi cafeină 

Da, ştim, greu... Însă, tot din rațiuni care țin de deshidratarea corpului, este important să eviți băuturile care conțin alcool sau cafeină. Doar se știe că acestea au efecte diuretice sau laxative, ceea ce accelerează pierderea de apă și, implicit, stimulează deshidratarea.

4. Ai grijă la alimentaţie 

Lichidele nu sunt singurele care contează în înfruntarea caniculei. În egală măsură, dieta este esențială pentru a-ți ajuta corpul să facă faţă temperaturilor ridicate. O alimentație bogată în fructe și legume va asigura organismului nutrienții necesari pentru a rezista caniculei.

5. Bea ceai la temperatura potrivită 

Tot la capitolul lichide trebuie avute în vedere și ceaiurile. Dar nu toate ceaiurile sunt indicate! De exemplu, cel verde sau negru nu sunt recomandate din cauza conținutului de cofeină. Pe de altă parte, specialiștii recomandă ceaiurile de mentă, soc sau mușețel. Și mai este un secret aici – cel mai bine ar fi să consumi băuturile...călduțe. Contrar a ceea ce simte corpul tău inițial, nu se recomandă ca aceste ceaiuri să fie reci atunci când afară-i caniculă. Temperatura călduță a lichidului va ajuta la o mai bună termoreglare a organismului.

6. Protejează-ţi faţa şi capul 

Expresia "m-a bătut soarele în cap" chiar are sens. Dacă stai fără protecție la nivelul capului, e posibil să fii chiar și mai afectat/ă de căldura soarelui și să te confrunți cu o insolaţie – care, în realitate, reprezintă o congestie a vaselor creierului. Așadar, dacă urmează să te expui prelungit la soare, ia cu tine o pălărie sau un batic și ochelari de soare. De asemenea, la fel de important este să îți protejezi și tenul cu o cremă cu SPF de minimum 30. Chiar dacă acest ultim sfat nu te va ajuta să resimți o temperatură mai scăzută, cu siguranță te va ajuta să ai un ten mai îngrijit și să eviți formarea acelor pete maronii de la soare. Pistrui nedoriți...

7. Alege cu atenţie hainele pe care le porţi 

Faptul că negrul atrage căldura nu este un mit. Explicația este că lumina absorbită de pânza neagră se transformă în căldură. Un experiment realizat cu o cameră cu infraroșu a surprins tricouri de mai multe culori întinse la soare iar concluzia a fost că tricoul negru avea o temperatură cu aproximativ 12 grade Celsius mai mare decât cel alb.

Așadar, recomandarea este ca atunci când ieși afară să porți haine deschise la culoare, de preferat albe și din țesături ușoare. De multe ori, oamenii evită hainele albe pentru că se pătează destul de ușor – cu transpirație, lichide, mâncare sau praf. Pentru a nu mai avea reținerile acestea, asigură-te că ai mereu în casă un detergent eficient care scoate petele cu ușurință. Detergentul lichid Asevi Rufe Colorate are marele avantaj că poate fi folosit atât pe rufele albe, cât și colorate, păstrând vii culorile hainelor tale preferate chiar și după multe spălări. Îl poți combina și cu un balsam pentru rufe cu un parfum proaspăt și natural care e imposibil să nu-ți placă. Asevi Puro Frescor va reduce și apariția cutelor și îți va face hainele mai moi, lucru perfect pentru țesăturile de vară din in sau bumbac.

Așadar, pentru ca și vara aceasta să rămână o amintire plăcută pentru tine, ia aminte la recomandările specialiștilor și nu subestima efectele negative ale caniculei. Eu vara nu doooorm...





Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Icrele de Manciuria (roșii)

Icrele negre și cele roșii, denumite și caviar au fost folosite încă din antichitate, dar fiindcă erau scumpe, ca și astăzi, doar cei înstăriți, din familiile nobile și regale aveau acces la ele. Inițial se consumau ca atare, la fel ca orice alte icre, iar în Evul Mediu chinezii au contribuit la îmbunătățirea gustului lor, adăugând sare.

Icrele negre provin de la peștii din familia sturionilor, iar la noi în țară la gurile Dunării vin sturionii din Marea Neagră să depună icre. Noi avem păstrugă, cegă, nisetru și morun, care conțin icre negre. În alte părți ale lumii trăiesc și alte specii de sturioni, cei din Marea Caspică fiind sursa caviarului cel mai scump din lume.

 

Caviarul roșu aparține speciilor de salmonide, din care face parte și păstrăvul, cu toate acestea icrele de păstrăv, roșii și ele, nu am auzit să fie considerate caviar. Manciuria este denumirea unei provincii din China care exportă astfel de caviar, de somon.

Caviarul este foarte sănătos și mai ales icrele roșii au proprietăți benefice pentru sănătate fiind indicate persoanelor cardiace, de exemplu. Însă nu sunt foarte ușor de procurat, datorită prețului.

Astfel, icrele negre sau roșii adevărate sunt scumpe. Dar în marketuri se găsește și caviar fals, artificial, care este mult mai ieftin și accesibil. Acesta practic nu este fals, conține substanțe extrase din pești, gelatină, sare și ceva conservanți chimici dar în cantitate foarte mică. Aceste biluțe mici care imită icrele sunt alcătuite tot din pește, dar nu sunt icre și nu au proprietățile acestora.

Caviarul se servește de obicei pe felii de pâine prăjită unsă cu unt, și se răsfiră, în așa fel încât icrele să fie din loc în loc câte una. Nu pentru că sunt rare și scumpe, ci pentru că au un conținut de grăsime ridicat și mâncate în cantități mai mari, pot să provoace senzație de vomă și să vi se pară că au gust neplăcut. Dar icrele false foarte probabil pot fi mâncate cu lingurița pentru că nu au nimic care să vă încarce ficatul și bila.

Eu am cumpărat de la market, deci ieftine, niște icre de Manciuria pentru masa de Paște anul acesta. Chiar și așa, au fost o atracție a mesei și au fost consumate cu plăcere de către musafiri.

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ciocolaterie cu gust - pralinele de la Luado Chocolate

Ciocolatierul (se scrie și șocolatier sau chocolatier) este maestrul cofetar care produce bomboane de ciocolată, trufe, marțipan, praline, prăjituri și produse de patiserie de serie mică, însă toate pe bază de ciocolată.
Această meserie de tip meșteșug, chiar și astăzi se învață de la un maestru ciocolatier care își dezvăluie secretele către ucenici, chiar dacă există din ce în ce mai mult tendința ca arta produselor de ciocolată să fie învățată la niște cursuri de specialitate.

Ce este un maestru ciocolatier   

De la prepararea amestecului dulce, trecând prin decor, până la vânzare, un ciocolatier profesionist și cu experiență stăpânește întregul lanț de creare și fabricare a produselor, toate cu respectarea standardelor de sănătate și siguranță. Un ciocolatier este un adevărat specialist în ciocolată și un artist culinar. El se ocupă de proiectarea, prepararea și decorarea acestor dulciuri. De asemenea, poate face și alte preparate, precum creme, ganache-uri, piese ornamentale pentru diverse sărbători precum Paștele și Crăciunul, sau pentru evenimente private, petreceri, nunți, etc.

Un maestru ciocolatier poate să aibă un laborator propriu și un mic magazin de desfacere, dar pentru că produsele sunt mai scumpe decât cele de la market, fiind de serie mică și cu ingrediente foarte proaspete, adeseori bio, poate să aleagă să lucreze pentru o casă de ciocolaterie mai mare, sau o cofetărie cu laborator propriu unde arta și îndemânarea sa se pot dezvolta mai rapid și mai mult.

Ciocolatieri experți la Luado Chocolate

Astfel de ciocolatieri, care au deprins arta ciocolateriei în Belgia, la Academia de Ciocolata Callebaut, lucrează și pentru Luado Chocolate, producător de ciocolaterie și alte dulciuri din Brașov. Academia Callebaut a fost fondată în 1911 ca o afacere de familie, iar rețetele de preparare a ciocolatei ale lui Octave Callebaut se fabrică și astăzi. La această școală de ciocolaterie maeștri ciocolatieri învață mai ales despre cum să prepare și să lucreze cu ciocolata de acoperire (așa numita couverture chocolat), produs cu mult unt de cacao, a cărui artă numai profesioniștii o pot stăpâni.

cutie cu 36 de praline

 

Astfel, din mâinile unui maestru ciocolatier ies pralinele, bomboanele de ciocolată cu lapte, sau neagră, cu creme diverse în interior, uneori umplute cu un lichior fin, rom sau coniac și având un fruct mic în interior, o vișină sau o cireașă, cu nuci sau alune, cu fulgi de cocos, toate având un numitor comun - gustul deosebit de aromat și fin și eticheta de produs de lux, în special în ciocolateria blegiană. Pralinele franțuzești diferă ca textură și conțin aproape întotdeauna alune, iar cele americane sunt mai lejere, au mai puține grăsimi, dar mai mult sirop și seamănă cumva cu ciocolata noastră de casă.

În orice caz, o cutie de praline pregătite de un maestru ciocolatier este un cadou special pentru oricine și e o încântare a gustului pentru cine le consumă.
La Luado Chocolate se găsesc praline de diferite feluri, ambalate în cutii elegante, câte 36 de bomboane, sau 25, sau chiar și numai 9 ori 4 praline, în funcție de dorința cumpărătorului. Pe lângă produsele de ciocolaterie Luado comercializează și înghețată sau alte tipuri de deserturi, ciocolată caldă, dulciuri pentru copii, dar și pentru horeca, prăjituri și produse de patiserie, precum ecleruri, ori profiterol sau negrese (brownie) după rețete proprii.

cutie Oriental cu 9 praline

 

Luado Chocolate are două magazine de desfacere în Brașov, pe strada Poarta Șchei nr. 2 (centrul vechi) și în Coresi Shopping Resort, pe strada Zaharia Stancu, însă o parte din produsele lor se pot comanda și online pe site. Livrarea se face în 2 până la 5 zile lucrătoare.

Chiar acum citesc pe pagina lor de facebook că au pregătit dulciuri speciale pentru copii și un eveniment în magazinul din Poarta Șchei, în vederea sărbătoririi de 1 iunie. Copiii (pare că trebuie să se înscrie undeva - dacă sunteți din Brașov luați legătura cu cei de la Luado Chocolate) vor vedea cum se fabrică pralinele și vor învăța când și cum să mănânce ponderat ciocolată, apoi vor degusta produse pregătite pentru ei. Toate acestea se vor desfășura pe parcursul perioadei 26 mai - 3 iunie în Brașov.

Dacă doriți informații suplimentare sau vreți să participați la evenimentele pregătite pentru Ziua Copilului, puteți contacta Luado Chocolate la nr. de telefon 0737-390.000 sau pe e-mail office@luado.ro Mi-aș dori să fiu în Brașov peste două săptămâni și să vă spun cât de mult mi-au plăcut pralinele Luado cu ciocolată belgiană. Dar pentru că din motive obiective nu pot pleca, aștept părerea voastră a celor care sunteți brașoveni și care de 10 ani apreciați produsele de ciocolată Luado.

sursă foto 1 - pixabay.com




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ostropel de pui

Wikipedia zice că ostropelul este un fel de mâncare tipic românesc. Probabil că așa este, n-o contrazic. Eu am mâncat prima dată ostropel de porc la o verișoară, însă sosul era atât de lejer, făcut doar cu ulei, bulion și oarece ceapă călită, plus câteva fire de pătrunjel verde pe deasupra, încât mie așa un fel de mâncare, cu doar carne, o lingură de sos gras și pâine mi s-a părut ceva căruia îi lipsesc multe. Mie îmi lipsea o garnitură mai zdravănă de legume, sau o salată, sau măcar niște castraveți murați, ceva de genul. Sigur, fiind în vizită la var'mea, care e și mai mare de ani decât mine, nu am zis nimic, dar ani de zile după ce am început să gătesc eu în casă nu mi-a dat prin minte să fac vreun ostropel.

Până într-o zi, când am făcut și eu ostropelul de porc după rețeta Sandei Marin și ne-am lins pe degete (mustăți) cu toții, adică eu, părinții mei, partenerul meu și cele 4 pisici din dotare pe atunci. Așa că ostropelul a început să devină de-al casei, făcut cu carne de care aveam la îndemână. Pentru că un ostropel iese excelent și cu carne de vită, de oaie și cu pasăre, deoarece sosul este cel care dă gustul bun acestui fel de mâncare.

Așadar, azi, rețeta de ostropel de pui, fel de mâncare cu care mi-am răsfățat eu musafirii de Paște, pentru că eram numai persoane care nu agreează carnea de miel.

Deci, varianta de ostropel făcută de mine este aceasta: 

Ingrediente 

- 4-5 pulpe de pui, cu os sau fără (sau bucăți de piept, dar e mai gustoasă pulpa), 3-4 cepe mari sau 2-3 legături de ceapă verde, o jumătate de ardei roșu, 2-3 linguri pline de bulion de bună calitate, sare, piper alb și negru, mărar, pătrunjel verde, rozmarin, tarhon, 70-80 ml ulei, apă, 3-4 căței de usturoi, o foaie de dafin.

Cum se face:

Pulpele de pui se pregătesc separat, într-o tigaie cu ulei, sau la cuptor, așa cum am făcut eu. După ce am curățat cepele și le-am tăiat mărunt, am pus uleiul la încins și apoi am înăbușit ceapa până când a devenit translucidă, dar nu într-o tigaie, ci într-o cratiță, pentru că la sfârșit sosul trebuie să dea câteva clocote împreună cu carnea și e nevoie de cratiță pentru aceasta.
Am adăugat vreo 3-4 pahare cu apă la ceapa înăbușită, am pus și ardeiul tăiat cubulețe și am lăsat să fiarbă totul preț de 10-15 minute, apoi am adăugat bulionul de roșii. Aici vă spun un secret, dacă vreți ca sosul să iasă și mai gustos, adăugați câte o linguriță de pastă de ardei dulce sau iute, sau de ambele (din acela la tub, care se găsește la magazinele Profi). Se amestecă bulionul cu legumele și se lasă din nou la fiert câteva minute apoi se adaugă pulpele deja preparate și usturoiul tăiat bucățele. Dacă mai trebuie apă, mai adăugați.

Acum, sosul trebuie să fie dens, dar nu neapărat de la bulion, ci de la ceapă și ardei. Mie nu-mi place un sos prea scăzut și uleios, însă fiecare îl face cum dorește și cum îi place. De altfel, sosul se prepară în mod normal cu făină, dar varianta această fără făină mi se pare mai gustoasă și mult mai sănătoasă.

 

După încă 10 minute se pot adaugă sarea, piperul și ierburile condimentate (eu tarhon pun doar câteva fire, cât să dea o aromă specială, dar mărar și pătrunjel verde câte o legătură mică din fiecare). Se amestecă bine totul și se închide focul. Foaia de dafin se poate scoate după câteva minute pentru că lasă o aromă prea accentuată.

Ostropelul se servește ca atare, ori cu garnitură de piure și merge foarte bine cu murături. Iar vara, cu salate de orice fel, simple sau mixte.

Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!