M-am născut într-o zi de ianuarie în Piatra Neamț, am urmat școala generală și liceul, de matematică-fizică pe atunci, Petru Rareș, în urbea natală, apoi mi-am continuat studiile la Universitatea din București, secția geografie-engleză. Astăzi predau engleză la liceul din micul orășel Bicaz (NT).
O parte din hobby-urile mele sunt câteva meșteșuguri feminine clasice (goblenit, croșetat și tricotat), filmele și serialele, cărțile, călătoriile, pisicile. Pentru că îmi place să mă exprim în scris, m-am apucat de bloguri. La un moment dat, prin 2009, am îmbinat bloggingul cu bucătăreala în acest blog culinar care a cunoscut un oarecare succes vreo câțiva ani, la începuturile lui.
Nu mă consider vreo nu știu ce expertă într-ale bucătăriei, dar cred că o femeie știe cumva din instinct ce are de făcut. Deși, e drept că am cunoscut câteva femei care la peste 40 de ani habar nu au - sau nu vor! - să facă un cartof prăjit, chit că au soț și copii.
Eu, recunosc sincer că până când nu mi-am făcut blogul nu găteam decât rareori, pentru că la mama acasă știți cum este: tot copil ești și la 5 ani și la 15 și la 45, iar părinții te răsfață oricât de pe picioarele tale ai fi. Iar blogul l-am început pentru că aveam un carnețel cu peste o sută de rețete, copiate din reviste vechi, din calendare și almanahuri, de pe la vecini, colegi de serviciu de-ai părinților mei, de la rude în vârstă etc. Și voiam să le încerc, că nu le făcusem niciodată, să le las și altora să le vadă, să le pregătească, să le guste și să le aprecieze, sau nu.
Dar din 2014, când am rămas s-o îngrijesc pe mama mea, am început să gătesc full-time, dacă pot spune așa. Uneori și câte 4 feluri pe zi, pentru că unii oameni nu vor să mănânce două zile la rând aceeași mâncare :) Și am rămas setată așa și în ziua de azi, deși ai mei nu mai sunt.
Așadar cam așa s-a născut Caietul cu rețete vechi și noi, unele din ele, vechi chiar de prin 1930, de la o vecină care era născută la început de secol XX.
Prin urmare, vă aștept cu drag pe blog, inclusiv în comentarii, poate întrebări, poate critici sau ce aveți voi să-mi spuneți.
Așadar cam așa s-a născut Caietul cu rețete vechi și noi, unele din ele, vechi chiar de prin 1930, de la o vecină care era născută la început de secol XX.
Prin urmare, vă aștept cu drag pe blog, inclusiv în comentarii, poate întrebări, poate critici sau ce aveți voi să-mi spuneți.
Felicitări și mulțumiri Oana, adesea m-am inspirat din „Caietul...” tău!
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult, cititor necunoscut! si scuze ca raspund asa tarziu, de cand cu legea datelor personale, nu mai primesc notificari despre comentarii :(
Ștergere