duminică, 4 decembrie 2016

Paine cu iaurt - weekend cu spor


Paine cu iaurt - weekend cu spor

Şi am ajuns şi la luna decembrie a provocării weekend cu spor iniţiată de Ştefania, tot ea fiind şi gazdă acestei ediţii. De data asta Ştefania ne-a propus trei secţiuni foarte potrivite pentru vremea sărbătorilor, şi anume, aluaturi, prăjituri, fursecuri. Cu fursecurile nu le am, dar mărturisesc că am fost foarte tentată să fac o prăjitură, însă nu m-am putut hotărî la care din ele să mă opresc, aşa că am ales ceva mai simplu de făcut, dar foarte bun şi apreciat în multe familii - pâinea de casă, cu iaurt.

Conform reţetei am folosit aşa: 1 kg de făină amestec (700 g albă, 250 g de secară, 2 linguri de făină psyllium - mi se pare mie că face pâinea pufoasă, dar nu e musai să puneţi dacă nu aveţi), 275 ml iaurt (de casă), 700 ml apă caldă, un cubuleţ de drojdie, lapte şi zahăr pt maia, ulei, sare.

Paine cu iaurt - weekend cu spor
Am pus făina într-un lighenaş, cu sarea (o linguriţă) şi iaurtul, şi le-am lăsat în bucătărie ca să fie toate la temperatura camerei cca 30 de minute. Apoi am pus într-o cană câteva linguri de lapte cald, o linguriţă de zahăr şi una de făină şi drojdia bucățălită. Am amestecat bine totul cu o linguriţă şi am lăsat cana pe masă cam 10 minute, până când maiaua a crescut şi s-a umflat peste jumătatea cănii. Am adăugat această maia în ligheanul cu ingredientele şi am început să frământ uşor adăugând apă călduţă, câte puţin, până când am ajuns la consistenţa care-mi place mie la aluatul de pâine. Adică nici prea moale, dar nici prea tare. Am frământat cca 10 minute până când totul a fost omogen şi aluatul începea să facă băşici, apoi am adăugat 2 linguri de ulei în palme şi am adunat aluatul în mijlocul lighenaşului. Am acoperit cu un prosop curat şi am lăsat la dospit pe aragaz, unde deja dădusem foc la cuptor. După o oră și mai bine (n-am cronometrat exact că am ieșit la cumpărături, dar când aluatul crescuse până la buza ligheanului) am uns o tavă (de pizza am folosit eu) cu ulei şi am pus aluatul în ea formându-l ca pe o pâine rotundă. Mai trebuia să-l las la crescut în tavă încă măcar jumătate de oră, dar presată de timp că venea cineva la prânz şi nu aveam pâine în casă, după câteva minute am făcut nişte crestături cu vârful cuţitului pe pâine (nu s-au desfăcut aşa cum aş fi dorit), apoi am dat tava la cuptor la foc potrivit spre mic, în partea de jos a cuptorului, cca 75 de minute. Prefer să coc pâinea mai încet, prin metoda slow cooking, decât s-o pripesc în jumătate de oră și să nu iasă pufoasă și afânată.

Paine cu iaurt - weekend cu spor

Când a fost gata am scos tava şi am acoperit cu un prosop uşor umed, iar după câteva minute am scos pâinea din tavă şi am lăsat-o pe un fund din lemn la răcorit, tot cu prosopul pe ea. Am mâncat primele felii, calde bine de tot. Erau foarte pufoase şi cu coaja moale.

Mie mi-a plăcut tare mult reţeta asta de pâine, şi cu siguranţă o voi mai folosi şi de aici încolo. Mulțumesc, Ștefania!


Poftă bună! :)

Paine cu iaurt - weekend cu spor


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 27 noiembrie 2016

Terina de pui


Terina de pui

La început am vrut să fac o salată boeuf în formă de terină, cu ouă la mijloc, dar mai apoi am căutat o reţetă de terină franţuzească, de curiozitate, să văd şi eu ce este aceea. Şi am găsit, una de pui, pe care am adaptat-o la ceea ce voiam eu să fie.

Am avut aşa: 2 bucăţi mari de piept de pui, de cca 500 g în total, 2 cepe, un morcov mic şi o rădăcină de pătrunjel mică, 3 ouă, verdeaţă tocată, sare, piper alb, cimbru, cca 100 g de şuncă ţărănească tăiată cubuleţe, 2 felii de pâine albă muiată, ouă fierte, ulei, apă.

Metodă

Terina de pui
Pieptul de pui l-am porţionat în fâşii pe care le-am tocat prin sita măruntă a mașinii, dar înainte de asta am păstrat cca 70 g de carne de pui pe care doar am tăiat-o cubuleţe. Carnea trebuie să fie ca o pastă şi cine are un blender mai puternic, poate da carnea la blender. După aceea am procedat ca la orice tocătură, adică am adăugat pâinea muiată în apă (sau în lapte, cine doreşte), ceapa tăiată fin şi sotată în ulei, 3 ouă, sare, piper alb, cimbru, apoi morcovul şi pătrunjelul rădăcină tăiate cubuleţe (şi fierte în prealabil, eu nu le-am fiert şi au rămas tari, deşi am ţinut terina 90 de minute la cuptor; nu-mi dau seama de ce legumele nu s-au înmuiat, dar de acum înainte n-o să le mai pun crude în carne), verdeaţa tocată, bucăţica de piept tăiată cubuleţe şi şunculiţa tăiată fâşii sau cubuleţe. Am pus şunculiţă de porc pentru că m-am gândit că pieptul de pui e cam sec şi un mic adaos de slăninuţă nu-i strică nici la gust şi nici la fineţe. Şi am avut dreptate. Până am amestecat totul bine, am pus şi 4 ouă la fiert - mie doar 4 mi-au trebuit, fiecare pune câte este nevoie, în funcţie de tavă.

Terina de pui

După ce am amestecat bine totul cu mâinile, am adăugat câteva linguri de ulei şi o jumătate de pahar de apă, pentru că mie mi s-a părut cam uscată compoziţia. Am aşezat jumătate din amestec într-o tavă de cozonac cu hârtie de copt pe ea, am aranjat ouăle, fierte tare şi decojite, pe lungime, apoi am pus restul de tocătură nivelând frumos. Am dat tava la cuptor, fără s-o ung cu ou - voiam să iasă totul cât mai alb - pusă într-o altă tavă, întinsă, unde am turnat două pahare de apă. Acesta este un specific al terinei, se coace oarecum la bain marie. Focul l-am potrivit la cca 160 de grade, adică ceva mai jos decât linia pentru "foc potrivit" şi am lăsat să se coacă o oră şi jumătate.

Terina de pui
Când am scos terina din tavă, era destul de îmbibată cu apă, aşa că mai întâi am tăiat un capăt şi am lăsat să iasă apa din ea. N-a curs multă, doar jumătatea de pahar pe care o adăugasem în compoziție. După ce s-a răcorit bine, am porţionat-o şi am decorat-o cu puţină maioneză. Dacă doriţi, când este rece o puteţi îmbrăca în maioneză, sau în aspic, sau o puteţi decora cum doriţi dv. Din lipsă de spaţiu pe masă, am pus la fiecare musafir în față câte un platou cu aperitive, printre care şi o felie mai grosuţă, de terină.
Nouă ne-a plăcut mai mult decât clasicul drob cu carne de pui, terina este mai fină şi mai gustoasă, probabil datorită coacerii în tava cu apă.

Vă recomand s-o încercaţi şi să constataţi dv. înşivă dacă este aşa cum am spus sau nu.

Poftă bună! :)

Terina de pui

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles


Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

Şi am desfăcut şi ultima pungă de carne de struţ dată spre testare de către struţi.ro în cadrul campaniei Gourmet-de-Struţ. Conţinea un tip de carne numit gulaş, deja tăiat bucăţele şi, din punctul meu de vedere a fost cea mai spornică bucată, pentru că s-a mâncat la masă, am dat şi altora la gustat, şi mi-au mai rămas şi mie câteva bucăţele bune.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles
Aşadar, am pregătit acest ostropel de ziua mamei mele, la o masă mai restrânsă, ce-i drept, dar bogată în fel de fel de bunătăţi. Am pus bucăţile de carne de struţ în tigaia cu ulei şi cu o ceapă mică tocată mărunt şi am lăsat să se soteze cam 20 de minute, apoi am scos cu o spumieră bucăţile de carne şi ceapă înmuiată bine, şi am adăugat în sosul rămas nişte sos de ardei iute, piper, sare, o roşie mică tocată (şi decojita mai întâi) şi am lăsat să scadă acest sos până a devenit mai consistent şi mai vârtos. La urmă am adăugat 2 linguri de sos worchester (din păcate nu vă pot da reţeta pentru că acest sos nu se face în casă, datorită pregătirii lui - necesită nişte ani pentru maturare - ci se găseşte de cumpărat la marketuri), care este asemănător la gust cu un oţet balsamic mai dulceag, şi am mai pus nişte pătrunjel şi mărar tocat. Am stins focul şi am pus acest sos peste bucăţile de carne de struţ.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

La masă am servit ostropelul alături de verzişoare de Bruxelles sotate, cu puţină sare. Musafirii care l-au degustat au spus, ca şi alţi degustători, că este ca o carne de mânzat (viţel de 2 ani) şi că dacă nu spuneam că este struţ, nu şi-ar fi dat seama că nu e vită.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

Şi, cu toate că denumirea acestui fel de mâncare sună elaborat, aşa, şi cumva preţios, să ştiţi că se pregăteşte rapid, în maximum 30 de minute totul este gata de servire. Eu vă invit să îndrăzniţi să folosiţi carnea de struţ în alimentaţie pentru că este o carne bio, struţii nefiind injectaţi nici cu hormoni şi nici îndopați cu antibiotice. Caracteristicile ei o recomandă ca pe o carne curată şi sănătoasă, fără grăsimi, numai bună de mâncat de către cei care vor să ţină o dietă.

Asa ca nu-mi rămâne de spus decât:

Poftă bună! :)

#buzzStore, #buzzgourmetdestrut  #mancamsanatos


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




marți, 15 noiembrie 2016

Sos de vin rosu pentru fripturi



Sos de vin rosu pentru fripturi

Sosul de vin se poate folosi la orice fel de fripturi, dar cu precădere la acelea din carne roșie - porc, vită, vânat. Dă o savoare deosebită preparatului, și de multe ori un sos înlocuiește salata la un sortiment de mâncare din felul principal.

Eu pregătesc sosul de vin pentru friptură așa: mai întâi îmi pun pe masă ingredientele, adică vin roșu demisec, unt sau ulei, o ceapă mică, o linguriță de făină, sare, piper. Vinul poate fi de care aveți sau puteți face un amestec de vin mai sec cu vin dulce. Mie mi se pare că sosul puțin mai aspru e mai potrivit la friptură, de aceea folosesc vin sec sau demisec.

Sos de vin rosu pentru fripturi
În prima fază curăț ceapa și o tai mărunt, apoi o pun să se soteze în unt, dar mai bine în ulei, deoarece când sosul se răcește, untul se adună la suprafață, inestetic. Apoi adaug făina și amestec bine, rapid ca să nu se facă cocoloașe. După aceea torn vinul, cca 250 ml, amestecând în continuare și las să fiarbă sosul la foc mic până scade, cel mult până la jumătate, dar eu prefer ca sosul să fie mai fluid decât atât, așa că nu-l las să scadă prea mult. La urmă potrivesc de sare și dau un praf de piper. Unii pun și usturoi în acest sos, sau alte condimente, însă eu consider că aroma vinului roșu se alterează prin adăugarea de condimente.

Dacă faceți o cantitate mai mare de sos, o puteți pune în pungi mici la congelator și folosiți la masă când este nevoie.

Poftă bună! :)

Sos de vin rosu pentru fripturi


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 13 noiembrie 2016

Ciorba de porc cu varza si afumatura


Ciorba de porc cu varza si afumatura

Şi a venit şi ediţia din luna noiembrie a provocării weekend cu spor, iniţiată de Ştefania şi găzduită luna aceasta de Elena Bite şi al său blog leniass - Hellena, din bucătăria mea. Elena ne-a propus trei secţiuni din care am ales-o pe aceea de ciorbe pentru că, mai nou, au început să-mi placă :) Aşadar am ales din reţetele ei ciorba de varză dulce cu afumătură, pe care eu am preparat-o după cum urmează.

Am folosit o pungă de legume pentru ciorbă de la Casa ţărănească, cca 300 g de pulpă de porc tăiată bucăţele, o bucată de şuncă afumată rătăcită prin frigider, un sfert dintr-o varză de mărime medie (doi pumni plini de varză tocată), 500 ml lapte acru de casă, o roşie mare decojită şi tăiată cubuleţe, un ardei mic tăiat fâşii, o ceapă mare, ulei, sare, piper, leuştean, verdeaţă.

Ciorba de porc cu varza si afumatura
Mai întâi am tăiat mărunt ceapa și am sotat-o în ulei timp de câteva minute până s-a înmuiat şi a devenit translucidă, apoi am pus bucăţile de pulpă de porc şi feliile de şuncă afumată să se soteze şi ele puţin. Am adăugat legumele congelate, varza tăiată fâşii de lungime medie şi am pus apă cât să cuprindă totul plus încă un deget. Am lăsat să fiarbă la foc mediu cam o jumătate de oră, apoi am adăugat laptele acru (în loc de borş) şi încă un pahar de apă, roşia cubuleţe şi fâşiile de ardei şi am mai lăsat la fiert încă o jumătate de oră. Dacă varza nu este bine fiartă, mai lăsaţi oala pe foc până când varza este moale aşa cum o doriţi. La urmă am pus leuşteanul tăiat nu foarte fin - că i se pierde savoarea - şi pătrunjelul tocat, am potrivit de sare şi piper şi după câteva clocote am închis focul.

A ieşit o ciorbă excelentă, foarte gustoasă şi consistentă.
Cine doreşte, o poate asezona şi cu smântână, ardei iute, sau orice altceva ce i se pare potrivit.

Poftă bună! :)

Ciorba de porc cu varza si afumatura


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...