marți, 3 martie 2015

Sanda Marin - femeie sau barbat?


Sanda Marin - femeie sau barbat?
De niste ani circula pe net - poate mai putin in prezent - minciuna cum ca Sanda Marin ar fi fost barbat, ca Marin e prenumele si Sanda, numele de familie. Nu stiu de ce a aparut asa ceva, n-am crezut cand mi s-a spus si mie mai demult, iar acum cateva saptamani iarasi cineva a lasat un comentariu la o reteta reiterand aceeasi ineptie. Cine si ce interes a avut sa scrie gogomania asta, habar nu am.

In schimb am aflat de pe net - si sunt destule articole - ca Sanda Marin a fost pseudonimul unei doamne din inalta societate ieseana, pe numele sau de fata Cecilia Maria Simionescu, casatorita Zapan. Dansa a dorit la un moment dat sa adune toate retetele pe care le cunoastea intr-o carte de bucate si pentru ca s-a temut sa nu se faca de râs, a ales un pseudonim, care avea sa devina celebru peste timp.

Ingrijitoarea editiilor cartii de bucate a strans la un moment dat toate retetele aparute in diversele variante ale cartii (in ultimele decenii ale comunismului rețetele originale au fost modificate atat ca titulatura - sosul Bechamel devenise sos alb, de exemplu - cat si compozitie si ingrediente: pt ca nu se mai gasea vanilie naturala, indicatiile de a pune un baton de vanilie au fost inlocuite cu pliculetul de zahar vanilat) si a publicat o editie completa care contine cca 1500 de retete (nu zeci de mii sau sute de mii, cum iarasi am vazut ca apare pe net....!).

Pentru cine doreste sa citeasca mai multe despre Sanda Marin, poate accesa acest link unde se gaseste un interviu cu o femeie care a cunoscut-o foarte bine:




sâmbătă, 21 februarie 2015

De Martisor, un concurs dulce


N-am mai scris de mult pe acest blog nu-i așa? :) O fac acum, ca să vă spun despre un concurs cu premii în produse apicole.

Dacic Cool și Apiland au lansat un concurs cu tragere la sorți pe facebook, iar câștigătorii vor fi 5 norocoși care vor primi câte un borcan de miere de tei și 10 g de lăptișor de matcă.

Nu trebuie decât să dați două like-uri, la pagina facebook a DacicCool și la pagina Apiland, și un share pozei de concurs sub care veți posta comentariul "Primăvară dulce". Doar atât și puteți fi câștigători! Concursul se încheie pe data de 1 martie, iar pe 2 martie are loc tragerea la sorți și anunțarea celor cinci câștigători.

Mult succes!



miercuri, 31 decembrie 2014

Cozonac cu nuca si fructe confiate


De fapt, am pus și rahat turcesc în el, așa că nu are doar fructe confiate și nucă. Și ...  ca să fiu sinceră până la capăt - ca să-mi meargă bine în noul an ;) - este primul meu cozonac. Dedicat celui care mi-a pus lingura în mână, ca să zic așa, și m-a învățat să prăjituresc și care acum mă privește de printre stele.

Cozonac cu nuca si fructe confiate

Cozonacul ăsta cu nucă, rahat și fructe confiate l-am făcut așa. Am pus de cu seară ingredientele pe masă ca să aibă toate aceeași temperatură atunci când mă apuc de făcut aluatul, și tot de cu seară am pus două mâini de stafide într-un borcan și am turnat rom peste ele să le acopere. Am folosit pentru 2 cozonaci 1 kg de făină de calitate superioară, cernută proaspăt, un pachet de unt, 300 g zahăr, 700 ml lapte, două plicuri de drojdie uscată (sau 50 g drojdie proaspătă), 5+1 ouă, un praf de sare, 2 plicuri de zahăr vanilat, 2 fiole de esență de rom, răzătură de lămâie și de portocală, ulei pentru făcut foaia și uns tăvile; pentru umplutură: 250-300 g miez de nucă măcinat, 6 linguri de zahăr, o lingură plină cu cacao, stafide, rom (alcool, nu esență), rahat, fructe confiate după gust.

Mai întâi am pus cca 150 ml lapte la fiert și apoi am amestecat în el rapid 4 linguri de făină, am luat de pe foc și am continuat să amestec până când am obținut un aluat lipicios și omogen. Acest aluat de ecler se lasă să se răcorească. Apoi am pus puțin lapte călduț într-o cană cu o linguriță de zahăr și am amestecat drojdia. Am auzit doamne care spun că drojdia uscată nu se face maia, ci se pune ca atare în făină și se frământă aluatul. Eu nu am vrut să risc - dacă maiaua nu crește, nici aluatul nu va crește, așa că întotdeauna fac maia, pentru verificare. După aceea am pus ingredientele (fără lapte, deocamdată), din care 2 ouă întregi și 3 gălbenușuri (celălalt ou este pt uns pe deasupra), peste făină, în lighean și am adăugat maiaua. Am început frământatul punând câte puțin lapte (e posibil să vă mai rămână, nu puneți tot laptele deodată), până când am obținut un aluat potrivit de tare și bun de întins. Ca să iasă pufos, aluatul e bine să fie mai moale, chiar dacă nu vi se dezlipește de pe degete. După ce s-a omogenizat, am pus ligheanul cu coca la loc cald (pe aragazul la care dădusem deja foc la cuptor) și am acoperit cu un șervet. Am lăsat la dospit cca o oră și jumătate și în acest timp am pregătit nuca, rahatul și fructele confiate.

Cozonac cu nuca si fructe confiate

Cele 3 albușuri rămase le-am mixat la viteză maximă cu cele 6 linguri de zahăr. Nuca măcinată am amestecat-o cu lingura de cacao apoi am adăugat bezeaua și am omogenizat - iese cam vârtoasă umplutura - iar la urmă am pus stafidele din borcanul cu rom, plus 3-4 linguri de rom, atât pentru aromă cât și pentru a mai fluidiza umplutura de nucă. Apoi am tăiat bucățele rahatul și feliuțe smochinele, caisele și curmalele confiate - eu asta am pus în cozonac, așa cum se vede în poză.

Cozonac cu nuca si fructe confiate

Când aluatul și-a dublat volumul, am împărțit coca în două, am întins câte o foaie pe planșeta unsă bine cu ulei, am așezat umplutura, fructele și rahatul apoi am rulat și am pus cozonacii în tavile tapetate cu hârtie de copt unsă cu ulei. Am lăsat cozonacii la crescut în tăvi cca o oră, apoi am uns cu ou bătut pe deasupra, am dat la cuptor și am potrivit focul la o temperatură medie. Am ținut cozonacii la cuptor cam o oră și 10 minute și i-am scos când erau rumeniți pe deasupra și când au trecut testul paiului (păstrăm câteva paie de cereale, uscate, pe care le folosim pentru prăjiturile unde nu se poate folosi scobitoarea pentru testul coacerii).

Când sunt gata, se scot tăvile apoi se trag cozonacii afară cu tot cu hârtia de copt și se pun pe un fund din lemn, acoperiți cu un șervet curat, să se răcorească lent. Ar trebui să mâncați o felie de cozonac doar când se răcește, dar parcă e vreodată posibil așa ceva? :) Cum se răcoresc puțin, și tai o felie să văd cât e de copt, cât e de bun, cât e de aromat... Motive pentru mâncat cozonacul cald se găsesc mereu... :)

Poftă bună și la mulți ani pe 2015!

Cozonac cu nuca si fructe confiate

duminică, 7 decembrie 2014

Pepperonata cu piept de pui

Pepperonata cu piept de pui


Pepperonata e un fel de mâncare italian, simplu de preparat, foarte gustos și hrănitor. În italiana pepperoni înseamnă ardei, iar dacă renunțați la fâșiile de piept de pui, iese o excelentă mâncare de post.

Pentru două porții am folosit așa: 3-4 ardei grași de diverse culori, 2-3 cepe (de preferință roșii), 200 g roșii în bulion, o jumătate de piept de pui tăiat fâșii, sare, piper, oregano și/sau rozmarin (opțional), ulei pentru prăjit.

Ardeii se taie fideluță, ceapa se taie peștișori, roșiile se pasează să rezulte un bulion mai subțire. Fâșiile de pui se rumenesc în ulei până sunt aproape gata. Se adaugă ceapa și se călește înăbușit până devine translucidă. Se adaugă ardeii, se dă focul la mic și se lasă pe foc, amestecând din când în când cca 15-20 de minute, sau până când ardeii sunt foarte moi. La urmă se adaugă bulionul și se mai lasă câteva minute să dea niște clocote. Se dă sare și piper, iar când pepperonata este gata, se presară oregano sau rozmarin pe deasupra.

Poftă bună!

Pepperonata cu piept de pui





vineri, 28 noiembrie 2014

"Buzunare" de pui cu crema de branza


Păstrasem de mult prin folderele calculatorului meu o poză cu niște bucățele de pui umplut. Poza era de pe net, dar îmi plăcuse cum arăta și copiasem și rețeta, în engleză. Dar n-am apucat s-o fac, sau poate că și uitasem de ea, până de curând.

"Buzunare" de pui cu crema de branza

Așa că având mai multe bucăți de piept de pui prin congelator le-am decongelat, apoi am bătut carnea fără să o rup în mai multe fâșii, am pus pe fiecare bucată de piept de pui câțiva stropi de zeamă de lămâie, sare și piper, și am lăsat să se odihnească 10 minute carnea. După asta am pus câte o linguriță de cremă de brânză cu mărar, direct de la frigider, pe fiecare bucată de pui și am împăturit carnea ca pe un plic. Crema de brânză nu trebuie să fie în cantitate mare, pt că altfel la prăjit se desface totul și nu vă ies "buzunarele" așa cum trebuie.  Rulourile astfel obținute se dau prin ou cu făină apoi prin pesmet sau chiar prin fulgi de porumb și se prăjesc la foc mai iute, pentru că trebuie să prindă crustă rapid, ca să nu se desfacă "buzunarele" și să nu curgă din ele crema de brânză. Când sunt gata se pun pe hârtie absorbantă.

Se servesc calde, cu orice garnitură doriți și cu salată de sezon.

Cantitățile sunt astfel: 3 bucăți mari de piept de pui (rezultă 6 buzunare), 100 g brânză de vaci bine scursă, 1 lingură de smântână fără zer, o linguriță de unt, sare, mărar, 1 ou, 2-3 linguri de făină, pesmet sau fulgi de porumb, ulei pentru prăjit.

Crema de brânză se face amestecând și omogenizând brânza de vaci cu untul și smântâna, apoi asezonând-o cu mărar bine tocat și cu sare după gust.

Poftă bună!

"Buzunare" de pui cu crema de branza





Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...