duminică, 2 august 2015

Meniuri portugheze, metehne omenești - alheira de Mirandela

Meniuri portugheze, metehne omenești - alheira de Mirandela

Eram la hotelul Executive Villa Rica din Lisabona în ziua liberă a autocarului și pentru că eram obosită iar propunerea ghidului de a vedea partea ne-turistică, dacă pot zice așa, a capitalei lusitane nu mi s-a părut atractivă (din spusele colegei mele de cameră, nici nu prea a fost), am rămas la hotel pentru o plimbare prin împrejurimi, odihnă și treburi casnice (din cauza temperaturilor de peste 45 de grade mă schimbam de câteva ori pe zi și aveam ceva haine de spălat). La prânz, însă, m-am dus la restaurantul hotelului nostru de patru stele (clasificarea locală) să mănânc.

Am ales o mâncare oarecum familiară, dar cu ingrediente locale. Era vorba despre niște cârnați portughezi, numiți alheira de Mirandela, în traducere cârnați de Mirandela, care veneau cu cartofi prăjiți, cu un ou-ochi și cu doi stropi de ketchup. Pe lângă asta am mai comandat o salată mediteraneană - scria în meniu - care s-a dovedit a fi o salată verde cu roșii, morcov ras și cu câteva rondele de ceapă.

Meniuri portugheze, metehne omenești - alheira de Mirandela Meniuri portugheze, metehne omenești - alheira de Mirandela

Când mi s-a adus felul principal, am văzut eu că aveam în farfurie două pârjoale lunguiețe în loc de cârnați, lipsite de gust (impresia mea a fost că erau din pește, dar nici gust de pește nu aveau) însă mi-am zis că poate era greșită traducerea denumirii mâncării din engleză, pe meniu. Mâncarea a fost bună, nimic de zis, ospătărițele m-au așteptat răbdătoare (restaurantele hotelurilor, cel puțin pe Spania și Portugalia sunt deschise doar în jurul orelor prânzului și cinei) pentru că venisem la ora 2.00 după-amiaza și la 3.00 restaurantul se închidea, dar eu am rămas cu o nedumerire.

După ce am ajuns în cameră, am intrat pe internet și am căutat denumirea de alheira cu imagini google, astfel că am văzut că erau cârnați, deci traducerea englezească din meniu era corectă. Sigur că nu mi-a venit bine această substituire de meniu, făcută probabil pentru că eram turistă străină și oricum nu aveam habar ce ar fi trebuit să am în farfurie - așa cred că a gândit bucătăreasa restaurantului, și mai ales nu mă așteptam la așa ceva din partea unui hotel cu pretenții. De fapt, :) ca să fiu sinceră, credeam că numai "la România" se întâlnesc asemenea obiceiuri. Dar se vede treaba că oamenii sunt la fel peste tot.

Mai jos aveți rețeta video a acestui fel de mâncare, care chiar așa se servește, cu cartofi prăjiți și cu ouă-ochiuri.

Poftă bună și drumuri line prin lume!





duminică, 26 iulie 2015

Meniuri portugheze - prajitura pastel de nata


Meniuri portugheze - prajitura pastel de nata

Am avut ocazia să gust o astfel de prăjiturică, foarte bună, de altfel, într-un local fără pretenții din localitatea Coimbra, Portugalia. Auzisem de la cineva din autocar că ar fi un produs specific portughez și mi-am dorit să o încerc. Cu siguranță o voi face într-una din zile pentru că nu pare deloc pretențioasă și este foarte gustoasă deși nu are cine știe ce aspect comercial :)

Prăjitura Pastel de nata a fost inventată în secolul al 18-lea la mănăstirea Ieronimilor din Lisabona, pentru că pe vremea aceea albușul de ou se folosea la apretat hainele călugărițelor și astfel gălbenușurile care rămâneau erau folosite la diverse aluaturi și creme de patiserie. După Revoluția Liberală de la 1820 călugării au început să vândă produse proprii printre care și această prăjitură cât o brioșă, pentru a mai aduce unele venituri mănăstirii. După ce aceasta s-a închis ca loc religios pe la 1834, rețeta a fost vândută unei patiserii din Belem și astfel prăjitura a fost rebotezată Pastel de Belem.

În principiu este vorba despre un înveliș din foietaj umplut cu cremă de ou și vanilie. La începuturi, pe deasupra era doar pudrată cu zahăr și cu scorțișoară, dar astăzi se glasează uneori cu un strat subțire de cremă de ciocolată. Cât de curând voi încerca una dintre rețetele de pastel, pentru că am la îndemână toate ingredientele necesare. Doar să mai scadă temperaturile astea de afară, ca să nu leșin de cald cât timp se coc pastelurile :)



sâmbătă, 18 iulie 2015

Cate ceva despre vinuri - azi, sangria

Cate ceva despre vinuri - azi, sangria

Acum câteva zile am sorbit și eu pentru prima oară o cupă de sangria, rubiniu și aromat, cu o felie de lămâie în el, undeva în inima Sevilliei. Mi-a plăcut foarte mult și de aceea am căutat ceva informații despre acest vin, sau cocktail, sau punch, sau spuneți-i cum doriți. Mie mi s-a părut vin și în meniul restaurantului unde l-am servit era trecut la băuturi alcoolice. Dar e adevărat că Sangria se găsește sub o varietate de note aromatice și alcoolice, sau chiar este o băutură complet lipsită de alcool.

Despre această variantă, din care una se numește Sangria seniorial, se spune că a fost inventată în Mexic, unde Sangria fusese adus de spanioli încă de pe la 1521. Un anume don Manuel Gomez Cosio, căruia îi plăcea acest vin dar nu avea voie să consume deloc alcool, a avut ideea să obțină Sangria numai din fructe. Și atunci a elaborat o tehnică de a elimina alcoolul după ce este deja obținut vinul. Așa deci, Sangria seniorial este de fapt, o băutură carbogazoasă în final, fabricată din anumite soiuri de struguri de vin, lămâie și îndulcită cu zahar natural, produsul este apoi maturat în butoaie de stejar, fermentat pentru un timp și apoi alcoolul este eliminat.

Dar Sangria este la bază un amestec de vinuri roșii, de exemplu cabernet cu merlot, în care se pun diverse bucăți de fructe, predominant citrice, să-și lase sucul. Se poate adăuga ceva zahăr, și uneori acest vin poate să conțină scorțișoară. Cine dorește, poate pune și un strop de brandy în el. Rezultă un vin roșu rubiniu, aromat, fructat, dulce și capricios, nu foarte alcoolizat, feminin, potrivit la multe feluri de mâncare sau la deserturi.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi încerca o rețetă de sangria și după ce voi gusta rezultatul, voi reveni să vă împărtășesc și vouă rețeta.

Noroc!


joi, 9 iulie 2015

Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips

Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips

Era la începutul anului acestuia, de Sf. Ion, adică de ziua mea onomastică. Mă hazardasem să invit mai multe rude și prieteni, erau cca 20 de persoane la masă, iar eu eram una singură. Deodată, deși aveam două zile în fața mea până la acea petrecere, mi-am dat seama că nici așa nu am timpul necesar să fac tot ceea ce-mi propusesem. Și pentru că era prima masă festivă făcută de mine de la un capăt la celălalt, voiam să rup gura târgului, nu alta. :) Când este neapărat necesar, sunt organizată din fire, dar de data asta totul mi se părea că mă depășește.

Apoi mi-am amintit. Pâinea se putea face și singură - țineam să le demonstrez tuturor că știu să fac o pâine de casă extraordinar de pufoasă și de gustoasă. Și știți ce? Am reușit să-mi iau suprema laudă: că fac pâine mai bună decât taică-meu, care devenise expert în pâinea de casă. Dar atunci, n-am făcut-o eu ca să zic așa, ci am pus ingredientele la aparatul de pâine de la Philips și i-am dat drumul să brutărească singur. În poze vedeți ce frumusețe de pâine a ieșit, e pusă pe masă în partea stângă din planul îndepărtat. Nu se poate să n-o remarcați. Felii așa de mari și de crescute nu ar fi ieșit dintr-o pâine frământată manual.

Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips

După care m-am dus în boxă și am adus robotul de bucătărie tot de la Philips, câștigat ca premiu la un concurs culinar cu ceva vreme în urmă. Inițial voisem să-l fac cadou cuiva, de aceea nu-l folosisem. Dar atunci mi-am dat seama că era o greșeală să dau robotul altuia, și eu să mă chinui singură cu toate toate manevrele necesare pregătirii ingredientelor pentru diverse preparate. Am asamblat piesele robotului și tot ce am avut nevoie să toc, să amestec mai multe ingrediente, să dau la blender, să mărunțesc, să storc sucul de la lămâie și portocală, să fac un aluat pentru blatul de tort și apoi să mixez crema, totul, așadar, am făcut cu ajutorul robotului. Din ziua aceea roboțelul ăsta n-a mai plecat din bucătăria mea. După cum se vede, am avut destule de făcut la robot: drobul de pui și ciuperci, maioneza de la salata de boeuf, salata de icre și aceea de crudități, la robot am făcut piureul pentru friptură, tortul cu cremă de trufe.

Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips

Așa că o mașină de pâine și un robot de bucătărie mi-au fost cei mai de ajutor prieteni ca să pot termina pregătirile pentru o masă festivă la timp. Și nu doar atât, ci a fost o masă apreciată, iar bucătăreasa lăudată. Iar eu transmit mai departe aprecierile și laudele mele ajutoarelor mele cele mai de preț de la Philips. Dar să vă spun cum stă treaba cu minunăția asta de tort trufă. Am făcut două torturi în ziua aceea, unul mare, pentru masă, și unul mai mic, pe care am apucat să-l fotografiez, pentru cei care știam că mai vor o felie de tort și pentru acasă. Ingredientele sunt pentru tortul mare, cu diametrul de 28 cm

Blatul: 6 ouă, 12 de linguri de zahăr (câte 2 linguri pentru fiecare ou), zahăr vanilat 2 pliculețe, 100 ml lapte, 5 linguri de ulei, o sticluță de esență de rom, coaja de lămâie și portocală, 8 linguri de făină, 2 linguri de cacao, un pliculeț de praf de copt.

Crema: 300 g de biscuiți Petit Beurre cu cacao, 2 ciocolate cu minim 75% cacao, coaja si zeama de la o portocală, 100 ml lapte, un pachet de unt, 2 linguri pline de zahăr, esență de rom.

Glazură de ciocolată, o cutie de bomboane trufe pentru decor.

Albușurile se mixează spumă tare cu zahărul și zahărul vanilat. Apoi se pun pe rând gălbenușurile, la o viteză redusă. Se adaugă laptele, uleiul, romul, tot la viteză redusă, apoi coaja de la citrice. La urmă se adaugă cacaoa, făina și praful de copt, amestecând compoziția cu o lingură de sus în jos. Se toarnă compoziția în forma de tort tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptorul preîncălzit cca 40-45 de minute la foc mediu, până când trece testul scobitorii. În acest timp se face crema. Biscuiții se mărunțesc fin (de exemplu printr-o râșniță de cafea), iar laptele, untul și zahărul, împreună cu ciocolata ruptă bucățele se pun pe foc la bain-marie. Când compoziția se înfierbântă bine și totul este omogenizat cu o lingură din lemn, se închide focul și se dă deoparte vasul. După ce se răcorește puțin, se adaugă zeama și coaja de portocală. După aceea se încorporează în cremă, amestecând cu lingura de lemn, praful de biscuiți, până când ea are consistența dorită. E posibil să puneți mai puțini biscuiți pentru o cremă mai fină și mai spumoasă. La urmă se adaugă esența de rom, apoi se continuă amestecatul până când crema este răcită bine. Din această cremă se dau deoparte două linguri de compoziție și se formează câteva trufe pentru decor, sau, dacă ați optat pentru o cremă mai spumoasă și nu puteți forma trufe, veți folosi bomboanele din comerț pentru decorarea tortului.
Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips

Când blatul este copt, se scoate din cuptor și se dezlipește cu atenție hârtia de pe el, apoi se lasă deoparte pe un suport metalic să se răcorească de tot. În acest timp se pregătește siropul din 300 g zahăr și 300 ml apă puse la fiert într-un ibric. Blatul se taie în 3 pe orizontală, primele două blaturi se însiropează și se umplu cu cremă, al treilea, care vine deasupra doar se însiropează. Peste el se toarnă o glazură de ciocolată (din comerț sau o ciocolată amăruie topită în 3-4 linguri de lapte), ori se pudrează cu cacao, apoi se decorează cu trufe. Se lasă la frigider cca 4-5 ore după care poate fi servit. Este un tort ciocolătos și aromat, decadent de-a dreptul :)

Poftă bună!

Tort trufa si o masa festiva cu ajutoarele Philips


duminică, 21 iunie 2015

Evaluare masa restaurant. Ceahlaul, din Piatra Neamt

Evaluare masa restaurant. Ceahlaul, din Piatra Neamt
Am avut un eveniment (un parastas de un an pt taică-meu, fie-i țărâna ușoară!) la care au participat 26 de persoane din 30. Alesesem restaurantul hotelului Ceahlău din Piatra Neamț, clasificat cu 3 stele.
Mai înainte am stabilit meniul. Fiind post cu dezlegare la pește, aveau o combinație de aperitive cam sărăcuță după părerea mea (două feluri de pește pe o frunză de salată și un strop de icre pe o jumătate de felie de lămâie), de aceea am cumpărat eu roșii, ardei, brânză Tofu și chifteluțe de post ca să fie cât de cât ceva pe farfuria aceea. Ciorba a fost la alegere dintre 3 ciorbe de post și am preferat-o pe aceea de fasole. La felul principal mi s-a propus doar șalău cu mămăliguță. Am acceptat deși nu mi s-a spus ce fel de preparat era:fript, grill, prăjit în ulei, saramură? Drept e că nici eu n-am întrebat, imaginându-mi o bucată de pește prăjită în ulei cu mămăliguță și cu mujdei. Dar a fost un șalău pane cu ceva sos, foarte bun de altfel.

Ca de obicei la astfel de evenimente, am adus de acasă băutura (Angelli, țuică și vin), sucurile și apa minerală, apoi fursecuri, salatini, alune, colivă, cozonac, fructe (mere, portocale, banane), și - lucru pe care nu l-am mai auzit la un restaurant până acum - mi s-a spus să cumpăr pâinea pt că la ei costă 1 leu de persoană și ies mai ieftin așa. Deci, am adus de acasă 11 pâini feliate, albe. Am cumpărat și 20 caserole pentru porțiile celor care nu au venit (credeam că vor fi 10 lipsă, dar s-au adunat alții mai puțin invitați :) ) deși restaurantul avea caserole, inclusiv pentru ciorbă, dar persoana de contact dintre mine și cei de la restaurant m-a pus să le cumpăr. Plus cafea și zahăr, cumpărate tot de mine.

Costurile: 30 de lei de persoană meniul de la restaurant (fără pâine) = 900 lei, 10 lei ardeiul iute de la restaurant, 100 lei bacșiș (l-am dat că am vrut eu), 100 de lei celor 2 nepoate care m-au ajutat la cărat sacoșele la restaurant, cca 400 lei restul cumpărăturilor, vinul și țuica bonus din rezerva familiei, 250 de lei prinosul și restul celor trebuincioase la biserică inclusiv 10 pachete de dat la cimitir cu conservă de peste, conservă de pate vegetal, măr, colăcel, lumânare, cozonac. Serviciul religios, 50 la dascăl, 100 la preot = 150 lei. Total = 1910 lei

Plusuri: - servirea
- aranjamentul pe farfurie
- amabilitatea personalului
- aranjamentul de pe mese
- curățenia
- gustul și cantitatea mâncării la ciorbă și felul principal

Minusuri: - aperitivele oferite de restaurant, prea puțin consistente (o lingură de pește bucăți, un rondel de pește gen salată cu oțet, un vârf de linguriță de icre, exact cât să pui pe o îmbucătură de pâine).
- pâinea de la masa noastră, cel puțin, nu era cea cumpărată de noi, ci aveam diverse felii de forme și mărimi diferite, de pâine albă, veche, uscată și neagră. Lucru foarte anormal din moment ce ne-au pus să aducem pâinea de acasă. Firesc era să fie la masă pâinea adusă de mine, nu rămasă de o zi în urmă de la alții.
- cei 10 lei de la ardeiul iute. A fost adusă o farfurie cu ardei iuți din care n-a mâncat nimeni pt că toată lumea terminase deja de mâncat ciorba. Dar n-avea rost să mă țigănesc pt zece lei.
- nu mi s-a dat factură sau chitanță pe suma plătită. Deloc.


În încheiere vreau să precizez că am mai fost la banchete și la masă la acest restaurant și per total totul a fost foarte bine. În cazul de față am evaluat un eveniment singular, organizat de mine, văzut din perspectiva mea și nu constituie o evaluare generală a restaurantului Ceahlău.

Evaluare masa restaurant. Ceahlaul, din Piatra Neamt



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...