duminică, 31 ianuarie 2016

Tort cu ciocolata fierbinte


Tort cu ciocolata fierbinte


Nu vă grăbiți să trageți concluzii citind doar titlul, stați să vedeți despre ce este vorba. Desertul l-am mâncat la restaurantul meu preferat, pot să zic, Noir, din Piatra Neamț. Scump, da' face.

Este un desert foarte simplu și de efect, plus de asta e și foarte rapid.
Aveți nevoie în principiu de 3 elemente: un blat de tort cu cacao făcut în casă, ciocolată amăruie și înghețată (cu ce aromă doriți, în farfuria mea era de vanilie).

Blatul de tort, făcut rotund sau în tavă normală, poate fi:
- un blat obișnuit de chec, din ouă, zahăr, făină și cacao (la fiecare ou se adaugă câte 1-2 linguri de zahăr și o lingură de făină, iar la sfârșit se adaugă în toată compoziția o lingură de cacao și aromele dorite plus un plic de praf de copt; metodele sunt variate - albușurile se mixează spumă cu zahărul, apoi se adaugă pe rând gălbenușurile, aromele, praful de copt, făina și cacaoa, sau se mixează ouăle întregi cu zahărul, apoi se adaugă restul ingredientelor. De regulă acest blat se face din minim 5 ouă. Totul se pune în tavă pe hârtia de copt și se dă cca 30-40 de minute la foc potrivit, până este bine copt).
- sau un blat din negresă.

Tort cu ciocolata fierbinte
Înainte de a-l servi, porționați pentru câte persoane aveți la masă, apoi topiți la bain-marie 1-2 ciocolate amărui în câteva linguri de apă, în așa fel încât să rezulte un sos de ciocolată, adică să rămână lichid și după ce se mai răcește. Sosul de ciocolată se toarnă fierbinte peste felia de tort/blat, iar alături se pune o sferă de înghețată. Se servește imediat.

Și se mănâncă imediat :)  dacă aveți la masă dependenți de ciocolată, e un desert rafinat și ochios care se hăpăie pe repede înainte :)

Poftă bună!

duminică, 24 ianuarie 2016

Friptura de pui cu sos de ciuperci si cartofi la tava

Friptura de pui cu sos de ciuperci si cartofi la tava


Am mâncat așa ceva la un restaurant în urbea mea natală și am făcut și eu acasă pentru că e un felul doi consistent și foarte gustos. Merge și pentru un prânz obișnuit, ca și pentru o masă mai pretențioasă.

Cum se procedează:
- mai întâi este nevoie de un piept de pui din care facem câteva fripturi la grătar. Dintr-un piept de mărime medie ar veni cam două porții zdravene sau 3-4 porții mai de damă, așa :) Pentru ca friptură să rămână fragedă, după ce este gata o puneți într-un castron cu capac peste ea. Astfel aburul nu iese și nu se usucă friptura, ci rămâne moale și fragedă.
- apoi pentru fiecare porție socotim câte un cartof de mărime medie, iar cartofii se curată și se spală apoi se taie în felii mai groase, sferturi, dacă se poate. Aceștia se coc pe o tavă în cuptor asezonați cu ce condimente doriți, sau se frig pe grătar odată cu carnea de pui.
- dintr-o cutie de ciuperci conservate, se face sosul astfel: ciupercile se spală și se toacă mai mărunt, dacă nu sunt deja destul de mărunțite. Apoi se pun într-o tigaie cu ulei și cu o jumătate de pahar de apă pe foc mediu sau mic. Se dă un praf de sare. După ce ciupercile au fiert şi a rămas doar uleiul, se lasă să se rumenească puțin, fără a se prăji propriu zis, apoi se adaugă o linguriță rasă de făină de grâu și se amestecă bine, după care se stinge totul cu un pahar de apă călduță amestecându-se rapid ca să nu se facă cocoloaşe în sos. Se dă un praf de piper și se închide focul, lăsându-se capacul pus să se pătrundă bine ciupercile cu sos.

Pe farfurie se pun cartofii copți sau fripți, deasupra lor pieptul de pui la grătar, iar peste friptură se toarnă două-trei linguri de sos cu ciuperci.
Vă garantez că iese o bunătate de felul doi pe ziua respectivă!

Poftă bună!

Friptura de pui cu sos de ciuperci si cartofi la tava




marți, 22 decembrie 2015

Supa crema mexicana in congelator Arctic


Supa crema mexicana in congelator Arctic

Am fost intrebata adeseori cum ma descurc cu batrana mea mama, nevazatoare si foarte mofturoasa la mancare cand plec in vacanta (in sensul ca nu mananca decat odata dintr-o mancare si nu facuta de mana altor persoane, sau daca o face, foarte rar are cuvinte de lauda pentru acea mancare). Intr- adevar, avand in vedere ca este o persoana dificila din perspectiva asta, va dati seama cam ce am eu de facut cu vreo 3-4 zile inainte de a pleca in concediu. Mancare, vreau sa zic. Da, fac de mancare pentru doua saptamani si ceva, ca doar n-o sa vin din circuit obosita flenduri sa ma apuc de gatit. Nu. Fac 4-5 feluri de mancare, plus chiftelute, vreo 30-40 (iau si la drum cateva). Mancarea o portionez si o pun la congelator cate o portie in punga, iar chiftelele le pun cate zece intr-o punga, si persoana care vine sa aiba grija de maica-mea ii face piure proaspat sau cartofi prajiti la ele, la pranz.

Acum poate va intrebati ce pun la congelator. Pai, in afara de prajituri cu crema sau cu branza, cam de toate. Ciorbele si supele se preteaza cel mai bine la asta. Iau un castronel, pun in el punga larg deschisa si torn cu polonicul o portie. Felul doi, asemenea. Pungile le asez una dupa alta in cutii de plastic, din acelea de la inghetata, apoi dau totul la congelator, iar cand am nevoie, scot si incalzesc. Metoda am extins-o si pentru zilele cand din greseala fac mai multa mancare decat se consuma in mod obisnuit, si pentru zilele cand stiu ca voi fi mai ocupata la serviciu si nu am timp de gatit. Tot la congelator merg si dulciurile pe baza de aluaturi, gem, ciocolata. Cremele si branza dintr-un cheesecake se "taie" cand se dezgheata, iese apa din ele iar branza are o consistenta foarte sfaramicioasa. Dar dulciurile gen chec, cozonac, tarte cu fructe, merg de minune puse la congelator si scoase la nevoie.

Supa crema mexicana in congelator Arctic
Drept e, pentru asta cel putin vara, nu prea ajunge congelatorul de la combina, pentru ca stiti cum e, mai niste legume gata pregatite pentru pus in ciorba, mai niste fructe pentru prajituri, un sertar se ocupa cu din astea, apoi inca unul cu carne si inca unul cu caș, unt, foi de placinta, foietaj, etc. Asa ca mai trebuie un congelator. Aveam un Arctic vechi de pe vremuri imemoriale :)) , mare energofag, pe care l-am transformat in dulap pentru vase, sticle si borcane de avut la indemana cand imi trebuie, ca sa nu mai mai cobor la boxa dupa ele. Iar congelatorul Arctic cel nou e vedeta bucatariei. Acolo pun mancarea pentru pisici, si mai multe legume si fructe, o parte din laptele proaspat pe care mi-l aduce laptarul vinerea, smantana in surplus si mancarea portionata pentru zile mai ocupate cu alte treburi sau zile cand pur si simplu n-am chef sa gatesc.

Tare bun e un congelator la casa omului!

Si acum sa va arat o supa-crema din legume mexicane cu adaos de morcov pe care abia am facut-o, ca mai este un pic de post, si o pun la congelator ca s-o am in zilele de dupa Craciun, ca deh! o sa fac si eu niste friptura si carnati prajiti, ca odata e Craciunul intr-un an. Dar dupa aceea voi avea chef de mancaruri usoare.

Supa crema mexicana in congelator Arctic
Asadar am pus o ceapa si un morcov mare curatate si taiat in felii mai grosute, iar ceapa taiata in sferturi, o punga de legume mexicane si apa cat sa le cuprinda plus un deget. Am dat sare apoi am lasat sa fiarba molcom cca o ora, ca sa se patrunda bine de tot mazarea, care altfel genereaza probleme gastrice. Dupa aceea am dat la blender supa, am adaugat putin piper si am mai lasat sa dea un clocot. De servit, cine doreste si nu posteste, poate s-o serveasca si cu un strop de smantana sau iaurt grecesc. Oricum ati manca-o, are un gust nemaipomenit de bun!

Dar tineti aproape, o sa revin zilele astea cu cate ceva bun pentru masa de Craciun si Revelion.

Pofta buna!

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Mini tarte cu crema la aragaz Beko

Mini tarte cu crema la aragaz Beko

Recent a fost ziua mamei mele și mai mare mi-a fost jena că m-am făcut de râs. V-am spus astă-vară că aveam aragazul cam vechi și că nu mai cocea la fel ca altă dată. Pâinea am copt-o două ore și abia a ieșit, destul de albă și oarecum umedă la mijloc de erai cât pe ce să zici că este crudă, iar friptura de pui am fost nevoită s-o țin cam 3 ore la foc chipurile maxim (numai cuptorul nu ardea ca lumea, flacăra era abia cât cea mijlocie de la ochiurile de deasupra) și tot aveai impresia că mănânci pulpe fierte, nu prăjite în tavă. Așa că mi-am zis că dacă tot a venit iarna (pe la noi, nu știu pe la alții :) ) și flacăra se micșorează din cauza consumului mărit de gaz per ansamblu, hai că de black friday merit și eu un aragaz nou.

Nu mi-am luat unul neapărat cu reducere, dar mi-am luat ce mi-am dorit. Un aragaz Beko. Este alb, așa cum am vrut eu, are 4 ochiuri, capac de sticlă și sistem de siguranță a flăcării. Cuptorul este prevăzut și cu grill și cu rotisor și are dispozitiv de reglare a presiunii gazului. Are panou de protecție a butoanelor și, ceea ce mă bucură foarte tare, are un sertar pentru vase foarte încăpător, care m-a scăpat de aglomerarea de vase din dulapul de bucătărie. Acelea pe care le folosesc frecvent, le pun în sertarul aragazului. Și încă ceva: piciorușele aragazului meu Beko sunt ajustabile, iar eu le-am lăsat lungi, pentru că nu-mi plac aragazele fără piciorușe sub care se adună mizeria și nu ai cum să cureți decât dacă ai avut prezența de spirit înainte de a-l monta să-i pui un grătar din lemn, înalt, sub el. Așa că acum pot face curat sub aragaz fără nici o problemă, iar cu timpul gălbeneala datorată căldurii de la vechiul aragaz sper să se ducă de pe pardoseala de marmură albă.

Mini tarte cu crema la aragaz Beko

Iar prima dată am vrut să încerc cuptorul, așa că am prestat o rețetă de mini-tarte pe care le-am umplut cu două feluri de cremă, așa.

Tartele: 250 g unt, 300 g făină (sau 10-12 linguri pline), 75 g zahăr (3 linguri pline), 2 gălbenușuri, vanilie, o linguriță de cacao, sare, forme unse cu ulei. Untul se mixează spumă cu zahărul. După aceea se amestecă cu gălbenușurile, sarea și vanilia. La urmă se adaugă făina câte puțin. Trebuie să rezulte un aluat relativ moale, maleabil care se poate pune cu ușurință pe pereții formelor cu degetele. Se împarte în două și una din jumătăți se frământă bine cu lingurița de cacao. Se ung foarte bine formele cu ulei. Dacă nu este ulei destul, aluatul se prinde de formă și se strică aspectul mini-tartei.

Am pus tăvițele cu aluat într-o tavă mare, una lângă alta și am așezat tava mare la mijlocul cuptorului meu Beko, la foc mediu. Am lăsat la cuptor 40 de minute și le-am scos. Au ieșit uniforme și bine coapte, aurii. Aproape imediat după aceea le-am scos din forme. Ies foarte ușor prin răsturnare, dar trebuie să aveți grijă, că este un aluat fraged și se rupe ușor.

După ce s-au răcit le-am umplut cu două feluri de cremă de ciocolată, albă și normală. Crema se prepară astfel: 100+100 g de unt, 1+1 linguri pline de finetti (o lingură de finetti maro, una de finetti alb), esență de rom, 75 g de ciocolată amăruie, 75 g ciocolată albă. Cremele se fac în două ibrice separate. Se topește untul la foc mic cu bucățele de ciocolată și se amestecă până se omogenizează totul. Se ia de pe foc, se adaugă crema finetti corespunzătoare, se omogenizează bine, apoi se adaugă romul. Se mai amestecă puțin și se dă la rece să se întărească.

Cu această cremă se umplu mini-tartele, iar pe deasupra se glasează cu glazură de ciocolată respectiv de fructe (din comerț, pentru economie de timp), decorând pe deasupra cu fructe mici gen boabe de struguri, vișine, cireșe, zmeură. Se lasă la rece câteva ore să se întărească glazura, apoi se pot servi.

Poftă bună!

Mini tarte cu crema la aragaz Beko


duminică, 25 octombrie 2015

O zi toridă și un grill portughez


O zi toridă și un grill portughez

Ajunsesem în Portugalia pe o căldură de zile mari. Poate că dacă știam că avea să fie așa de cald, nici nu mai mergeam în vacanță în vara care tocmai a trecut, sau poate alegeam o altă destinație, ceva mai puțin iubită de soare decât peninsula Iberică. După ce am vizitat castelul din micul orășel Coimbra și am aflat de la ghidul local o grămadă de lucruri din vremuri de mult apuse despre el, am avut la dispoziție timp liber pentru masă. Mi-am scos telefonul și am sunat-o pe Corina. Știam că lucra acolo de mai mulți ani, la un restaurant cochet, o mică afacere de familie, și voiam să știu dacă era de serviciu și unde se afla acel restaurant.

O zi toridă și un grill portughez


S-a bucurat să mă vadă și am depănat câteva amintiri, în timp ce o colegă de-a ei mi-a pregătit un mix grill. Adevărat, mi-aș fi dorit un fel de mâncare specific portughez, dar Corina mi-a recomandat acel grill, ca fiind mai sănătos. Am întrebat-o de ce crede asta și mi-a spus că au niște grill-uri speciale de bucătărie, marca Philips, cu care ei gătesc de toate, de la carne până la legume și fructe, dacă așa cere rețeta. Că felul acela făcut pe grătar nu necesită grăsime deloc, nici ulei pentru uns grill-ul (aici poate trebuie să spun că în multe restaurante unde am putut vedea cum se gătește mâncarea, chiar dacă era vorba despre friptură sau cârnați pe grătar, bucătarii puneau la început cca un polonic de ulei pe tava respectivă, apoi aruncau acolo hălcile de carne sau bucățile de cârnați) și că gustul nu este alterat.


O zi toridă și un grill portughez O zi toridă și un grill portughez
N-am crezut-o pe cuvânt, firește. Am așteptat ceea ce credeam că va fi o banală friptură cu garnitură și salată. Mi s-a adus un platou rotund cu o porție mai mult decât generoasă de cartofi prăjiți (așa am crezut, dar erau pregătiți tot pe grill), cu salată de trei feluri și cu 3 bucăți mari de friptură de porc. Era o porție ca pentru 3 persoane, nu pentru una, așa obișnuiesc ei să ofere acest mix grill. Am savurat-o cu adevărat și am văzut că într-adevăr totul era foarte gustos, inclusiv cartofii care erau mai buni decât cei prăjiți în ulei. Corina mi-a spus că i-a pregătit așa în mod special pentru mine, că de obicei, ca să nu se consume timp, ei se prăjesc dinainte în ulei, se pun la congelator apoi se încălzesc la microunde rapid, mai ales când sunt clienți numeroși.

O zi toridă și un grill portughez

Și bine a făcut că a rugat-o pe bucătăreasă să-mi pregătească porția la grill, pentru că în felul ăsta am devenit un fan al gătitului pe grătarul de bucătărie, ceea ce acum, când mi-am luat și eu un grill de la Philips, mi se pare mult mai ușor și mai sănătos decât pe grătarul clasic al aragazului, unde mai ardeam friptura și nu reușeam niciodată să fac legume fripte pentru că rămâneau lipite de acel grătar din fontă mai bine de jumătate din feliile pe care le puneam acolo.

Așa că, a trebuit să mă duc până la capătul Europei :) ca să aflu cât de benefic este să mănânci mâncare pregătită la grill.




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...