sâmbătă, 21 mai 2016

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)



Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)

Provocarea Weekend cu spor de luna aceasta este găzduită de celebra Sidonia Toncean de la Sidy's Kitchen, care ne-a lăsat multă libertate de alegere a unei reţete. Blogul ei îl vizitez de multă vreme şi tot de multă vreme mi-am propus să pregătesc şi eu prăjitura Fanta văzută la ea. Până acum, nu s-a ivit ocazia, dar pentru că azi e o zi specială, ieri am prestat prăjitura asta, pentru mine dar mai ales pentru vecinii, rudele şi prietenii mei, fie ei Elene şi Constantini sau nu, cărora le-am împărţit câte ceva de-ale gurii întru amintirea şi spre pomenirea tatălui meu, care m-a învăţat să prăjituresc şi să gătesc.

Am făcut unele mici modificări ale reţetei, pentru că aveam nevoie de o porţie dublă, în special la cremă şi la glazură. Dar să vedem ce paşi am urmat eu pentru realizarea a două torturi Fanta:

Pentru blat am folosit aşa: 4 ouă, 8 linguri zahăr, 5 linguri pline cu făină, 2 linguri de cacao neagră (adică de foarte bună calitate), 100 ml ulei, 1 plic praf de copt, esenţă de rom.

Pentru crema de brânză: 500 g brânză de vaci, 7 linguri cu zahăr pudră, un pachet de unt (200 g), 1 pachețel de zahăr vanilat.

Pentru jeleul Fanta am folosit: 2 plicuri de budincă de vanilie Bourbon, 6 linguri de zahăr, 800 ml de suc Fanta, esenţă de portocale, 1 plic mic de gelatină (opțional).

MOD de PREPARARE :

Se mixează spumă tare albuşurile cu zahărul, apoi adăugăm gălbenuşurile pe rând, uleiul, praful de copt, esenţa de rom, cacaoa şi făina. Ultimele două ingrediente le-am mixat la viteza 1. Compoziţia am pus-o într-o formă de tort mare (diametrul 28 cm) tapetată cu hârtie de copt, cca 40 de minute la foc mediu, în cuptorul preîncălzit. Blatul mi-a ieşit gros de cca 3 degete, aşa că l-am tăiat în două.

Am mixat untul cu zahărul pudră până când a ieşit o cremă (care s-a tăiat, asta e, untul a fost apos, dar nu m-am panicat deloc, pentru că în acest caz, surplusul de sirop rezultat a intrat în blat şi a fost ex-ce-lent! :) ), apoi am încorporat brânza de vaci (de la piaţă, e o brânză specifică zonei Moldovei, moale şi untoasă; crema poate fi făcută şi cu mascarpone şi sunt sigură că ar ieşi mult mai bună aşa). Am dat crema la frigider.

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)
Jeleul l-am făcut astfel: conţinutul plicurilor de budincă l-am pus într-un ibric şi l-am amestecat cu cca 100 ml de Fanta. Cele 700 ml rămase, le-am pus pe foc împreună cu zahărul până când sucul a început să clocotească şi zahărul s-a dizolvat complet (iniţial îl pusesem la bain marie, dar am văzut că jeleul nu se prinde de vas aşa că am pus totul direct pe foc). Am turnat praful de budincă din ibric peste siropul de Fanta care fierbea şi am amestecat continuu cu telul până când s-a îngroşat jeleul, apoi am dat deoparte continuând să amestec energic încă 2-3 minute. Apoi am topit gelatina în puţină apă caldă de la robinet şi când am considerat eu că jeleul are mai puţin de 60 de grade, am amestecat gelatina în el.

[Am făcut asta ca să fiu sigură că se întăreşte la frigider, din două mari motive: primul, că este prima oară când folosesc praf de budincă din comerţ (din acelaşi motiv am pus doar 400 ml de Fanta per plic de budincă, şi nu 500 ml, conform indicaţiilor; pentru că, scuzele mele, dar nu am foarte mare încredere în produsele din comerţul nostru. Sunt păţită, de aceea îmi iau măsuri de precauţie, cu o altă ocazie am ratat o frişcă pentru că am pus cât lapte scria, dar praful nu avea calitatea înscrisă pe ambalaj), iar al doilea, că am preparat această prăjitură pentru prima oară şi urma să o testeze minim 12 persoane, deci... trebuia să fiu sută la sută sigură că-mi iese totul perfect :)] 

După aceea, cât era jeleul cald bine, am adăugat un căpăcel de esenţă de portocale, pentru a-i potenţa aroma de Fanta.

Când blatul s-a răcit complet, l-am tăiat în două, am umplut ambele blaturi cu crema de brânză, iar pe deasupra am turnat cu lingura jeleul călduţ. Am dar torturile la rece. Primele porţii s-au mâncat după vreo 3 ore, dar cel mai bine este ca această prăjitură să aibă timp 5-6 ore măcar, să stea la frigider.

Ce am învăţat de la prăjitura Fanta şi ce mai poate fi modificat la ea:
- în primul rând că este delicioasă! :) cred că e una dintre cele mai bune prăjituri pe care le-am mâncat vreodată.
- apoi, că e mai bine să o asamblaţi fără cercul lateral al formei de tort, decât cu. Jeleul s-a lipit de pereţii cercului metalic şi când l-am scos, s-au rupt bucăţi din jeleu.
- deşi nu am folosit sirop, prăjitura mea a ieşit însiropată, probabil de la crema tăiată şi de la brânza care fusese moale și cumva apoasă. Acesta consider că a fost un avantaj, pentru că blatul iese relativ uscat.
- cine doreşte, poate folosi mai puţin zahăr. Mie nu-mi plac dulciurile ne-dulci. Ori sunt dulci şi aromate, ori nici pisica nu le mănâncă... :)
- brânza din cremă trebuie să fie moale, păstoasă, dacă se poate, nu aspră şi uscată.
- Fanta poate fi înlocuit cu suc natural de portocale, dar atunci nu se mai cheamă prăjitură Fanta :P :)

Altfel, toate bune, de aseară şi până azi, mai am câteva resturi de pe marginea celor două torturi Fanta (am porționat-o clasic, în pătrate, pentru că marginile au fost inestetice) şi 6 cuburele păstrate pentru vecina mea, care acum nu este acasă, dar mi-a pus în vedere să n-o uit, aşa că... de prăjitura asta vă veți linge pe degete!

Poftă bună!

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)




sâmbătă, 14 mai 2016

Cum recunoastem casul de oi


Cum recunoastem casul de oi

Este luna mai și de obicei luna asta cumpărăm caș pentru pus la congelator pe un an de zile. Maică-mea preferă cașul de oi, pentru că de când era ea tânără și taică-meu lucra pe șantierele de construcții pentru drumuri și poduri în ceea ce localnicii numesc Valea Muntelui (zona Bicaz-Bistra), el aducea an de an caș de oi de la ciobanii din satele de pe muntele Ceahlău. Asta era în anii '50 - '60.

Așadar el m-a învățat cum să recunosc cașul de oi față de cel de vacă sau amestecat cu lapte de vacă. Drept este, că acum, la piață, rareori văd țărani care aduc la vânzare caș de oi curat. Acum tot cașul este gălbui, ceea ce înseamnă că e amestecat laptele de oaie cu acela de vacă, sau chiar e prezentat cașul de vacă drept de oaie, pentru că acesta din urmă e mai scump, având în vedere că o oaie dă mai puțin lapte decât o vacă.

Dacă un caș e cu adevărat numai din lapte de oaie, atunci culoarea lui este alb spre gri, și deloc gălbuie. Găurelele pe care le formează trebuie să fie mai curând mici, iar mirosul ca și gustul sunt specifice produselor din oaie. Pozele sunt oarecum concludente. Cașul de oi este alb-gri. Poza nu-mi aparține pentru că deocamdată ceea ce am fost, cumva, nevoită să cumpăr este un caș amestec. [Mi-a promis cineva că-mi aduce caș de oi, mi-a adus... și nu era numai de oi, acuma asta e, am sperat că mi-aduce ce spune, și ca să nu aibă impresia omul că a bătut degeaba atâta drum, l-am luat. Trebuie să-mi mișc fizicul până la piața centrală să cumpăr singură, fără ajutorul nimănui :)]

În a doua poză este un caș amestec, dar cu mai mult lapte de oaie decât de vacă, pentru că nuanța gălbuie este pală. Cum ziceam, rareori văd în piață 2-3 țărani care vând doar caș de oaie, alb-cenușiu.

sursa foto 1


miercuri, 11 mai 2016

De ce fac cozonac de casa si nu cumpar de gata


De ce fac cozonac de casa si nu cumpar de gata
Am observat, mai ales anul ăsta, când am postat pe facebook poza cu aluatul care dădea pe afară din lighean, priviri ciudate la adresa mea, și replici de genul "de ce te chinui, dragă? Acum există cozonac de cumpărat, pentru ce te agiți?" Ca și cum aș fi fost o neanderthaliană aterizată în secolul 21 prin cine știe ce metodă de călătorit în timp, unele amice/vecine/rude se uitau la mine ca la o înapoiată care nu merită atenția lor. Ca și cum aș fi singura din țara asta care mai face cozonac în casă și nu cumpără. Ba chiar unele au zis că din zgârcenie nu cumpăr, ci "mă chinui" să-l fac singură.

Doamnelor în cauză le spun că în primul rând nu mă chinui, pt că știu exact ce am de făcut la un aluat de cozonac și n-am nici un stres că nu-mi iese. Si dacă din diverse motive s-ar întâmpla să nu-mi iasă, asta e, nu văd unde ar fi nenorocirea.

Acuma, sigur că mi-ar plăcea ca înainte de sărbători să am cât mai puțin de gătit, eventual să stau în vârful patului cu tableta în mână și să am cozonac de cofetărie în casă, dar mereu îmi amintesc că nu trebuie să cred etichetele produselor de magazin, pentru că, nu-i așa?, trăim în România și știm că hârtia suportă multe iar adevărul este cu totul altul. Prefer să fac eu prăjituri de casă, chiar dacă sunt mai complicate, pentru că știu ce pun acolo, decât să mănânc o grămadă de chimicale.

Întâmplator am dat azi peste un articol în Evenimentul Zilei și citindu-l văd că-mi dă dreptate. Am făcut un print screen, după cum se poate vedea și citi, reliefând paragraful în care se enumeră ce ingrediente mai conține cozonacul de market față de ceea ce zice eticheta. Ce caută acolo soia, amidonul, oțetul, urmele de cartof (!!), făina de orz, uleiurile de palmier și de rapiță, orzul, grișul, n-am idee. Cât despre zecile de conservanți și de chimicale, era de așteptat. Dacă vă duceți pe articolul cu pricina, veți vedea că produsele de la market au și câte 15 aditivi chimici în compoziție.

Citind că un cozonac conține doar maxim 2% cacao, mă întreb atunci ce coloranți vor fi folosind, pentru că umplutura de nucă și cacao nu pare să fie atât de subțire în unele cazuri.
Si nu pot să nu zic aici, că acum câțiva ani aveam un prieten de familie care era director la o făbricuță din produse de acest fel, și care, mai sincer de felul lui, ne-a spus că numai la cremele de unt de la prăjituri se folosește zahăr, pentru că altfel nu iese crema, dar la aluaturi se pun îndulcitori industriali, chimici adică, pentru că sunt cu mult mai ieftini, și că dacă ar folosi zahăr, prețul unui cozonac n-ar mai fi atât de redus. Pe de o parte, ăsta ar fi un lucru bun pentru siluetă, dar nu și pentru sănătate. Părerea mea e că mai bine mănânc o linguriță de zahăr decât o pastilă de zaharină, sau o felie de pâine cu unt decât cu margarina despre care mulți zic că-i un fel de plastic. Mai bine lapte natural și iaurt de casă, decât iaurt degresat dar care conține alte chimicale pentru a nu i se știrbi din consistență și gust.

Că nici făina n-o fi perfect curată, pentru că ploile sunt acide și grâul conține și chimicalele inerente din atmosferă și sol, că nu toate ingredientele dintr-o rețetă de casă sunt perfect bio, adevărat, dar măcar nu există chimicalele adăugate la produsele de cumpărat și nici urmele unor ingrediente care n-au ce să caute în produsul final.

Si acum vă doresc poftă bună și să aveți parte de mâncare sănătoasă pe masă!





duminică, 8 mai 2016

Evaluare eveniment, restaurant Balad'or, Neamt

Evaluare eveniment restaurant Balad'or, Neamt

Azi dimineaţă veneam acasă într-un taxi cu un şofer vorbăreţ, pe o ploaie mocănească, de la o cumetrie. Deşi am mai avut ocazia, până azi noapte n-am pătruns în restaurantul pensiunii Balad'or din judeţul Neamţ (cca 15 km de Piatra Neamţ). Complexul turistic este evaluat la 4 stele, pe site ei susţin că oferă mâncare bio, locul ales are avantajele şi dezavantajele lui.

Dar să vedem cum a fost organizată petrecerea şi cum a fost alcătuit meniul.
O să încerc să fac o evaluare obiectivă, cu note subiective în paranteză, în ceea ce priveşte meniul, pentru că aici, cred eu că sunt mai multe de spus.

Pensiunea Balad'or este una dintre cele mai exclusiviste din judeţ, foarte potrivită pentru un weekend sau un mini-sejur departe de freamătul unui mare oraş, potrivită şi pentru evenimente de anvergură, având în vedere spaţiul generos din restaurant şi de la cort (dacă e cazul).

Decorul restaurantului a fost foarte plăcut, în ton cu evenimentul, adică huse pentru scaune crem deschis, baloane bleu, alte ornamente de pe masă - bleu.

Meniul:
- aperitivele reci - diverse şi de bun gust, am scris pe fotografie ce era fiecare. Ideea cea mai bună mi s-a părut buleta de brânză feta dată prin mărar tocat. [notă subiectivă: clătita cu brânză nu mi-a plăcut deloc la gust, nu pot să precizez ce fel de brânză era aceea din umplutură, dar n-am apreciat produsul; pate-ul de ficat era de casă, însă foarte amar; de asemenea nu l-am mâncat; cele două măsline erau murate, ceea ce nu apreciez, gustul acela de oţetit era predominant.]

Evaluare eveniment restaurant Balad'or, Neamt

- aperitivele calde - două bucăţi de carne friptă, doi cartofi mici la cuptor cu câte un moţ din piure cu usturoi (aşa mi s-a părut după gust), câteva şuviţe de legume sotate apoi trase în ulei, o linguriţă de cremă de smântână, câteva fire de varză roşie, decor din pătrunjel verde. [notă subiectivă: legumele aveau ceva iute în ele, posibil ardei iute, eu nu pot să mănânc condimentat; din cele două bucăţi de carne doar una era bine făcută, cealaltă, semi-crudă, ceea ce eu nu consum;]

Evaluare eveniment restaurant Balad'or, Neamt

- felul principal - o bucată de friptură mediu friptă (adică aproape crudă), împănată cu stafide, un rondel din vânătă la grătar umplută cu aceleaşi legume sotate și iuți foc, ca mai sus, acoperită cu caşcaval, bucăţele de carne de vită în sos, o buletă de orez cu brânză (caş?), o jumătate de roşie cherry. [notă subiectivă: carnea a fost total necomestibilă pt mine - cea de vită, prea aţoasă (deşi alţii au mâncat-o şi aşa), cealaltă, prea crudă, iar orezul, părerea mea, este o garnitură de dat la pomeniri, nu la mese mai sofisticate. Mie nu mi-a plăcut, eu nici acasă nu consum orez. Dar dincolo de gustul personal, de ce acest fel a fost aproape identic cu cel intermediar??? Echilibrul alimentar unde este? Poate ar fi trebuit ca la gustările calde să se ofere peşte, sau cârnaţi de casă, ori ceva gen drob, iar garnitura de la felul principal să nu fie din aceleaşi legume, ci dintr-un sos cu ciuperci şi mozzarella, sau clasicul dar mult mai acceptatul piure, ori chiar banalii dar foarte gustoşii cartofi prăjiţi, ori copţi în cuptor cu condimente? Despre lipsa unei salate sau a unor murături, nici nu mai vorbesc, s-a simţit din plin. Zic şi eu... experienţa unui bucătar care ştie cum trebuie alcătuit un meniu, scuzele mele, dar nu s-a văzut.]

Evaluare eveniment restaurant Balad'or, Neamt

Tortul - nu am poză la el, a avut două blaturi subţiri de cacao şi două creme-mousse, foarte groase, de cacao şi de zmeură, totul acoperit cu un topping din fondant bleu [personal, nu apreciez gustativ combinaţia de ciocolată/cacao şi fructe decât în cazul portocalelor, lămâilor, stafidelor şi vișinelor, dar pentru că nu prea avusesem ce să mănânc din cele 3 feluri de mâncare oferite, am trecut peste inconvenientul ăsta şi mi-am completat cina cu cele câteva guri de tort. A râs şi chelnerul, care a remarcat că singura farfurie complet goală pe care mi-a luat-o din faţă a fost aceea de desert.]

- alte produse oferite: alune, apă minerală Borsec la sticlă (specificul Balador-ului, care nu acceptă băuturi la pet, ci numai la sticlă de sticlă, dar au la bar suc la doze metalice), un singur rând de cafea dat înainte de aperitive (şi asta a fost o noutate şi o ciudăţenie pentru mine, poate nu mai ştiu eu când se dă cafeaua, oi fi îmbătrânit şi m-am prostit de tot, ce să mai ...), afinată şi vin alb, ambele de casă, aduse de părinţii copilului botezat sâmbătă.

Per total eu n-am fost foarte încântată de această masă, la care bănuiesc că a fost mai puternică amprenta celor care au organizat evenimentul, decât a restaurantului în cauză. De aceea subliniez că evaluarea nu e pt restaurant, ci pentru un eveniment anume.

Ce a fost bine:
- prestaţia personalului restaurantului
- băutura
- mâncarea, la modul general, dar cu minusurile subliniate mai sus (părerea mea este că mult mai bine e să mergi pe meniu clasic decât pe tot felul de modernisme culinare care nu sunt apreciate de toate generațiile).
- muzica, deşi cu o notă predominant populară (cu alte cuvinte mie nu mi-a plăcut, dar altora, da)

Ce n-a fost ok:
- aperitivele au fost aduse la ora 10 seara, adică foarte târziu
- singura cafea a fost servită pe la 9.00 (eu am cerut una după miezul nopții, pt că pe prima am refuzat-o)
- pe mese nu erau fructe, fursecuri, produse de patiserie, aşa cum se obişnuieşte la astfel de mese festive.
- sucurile gen Cola sau Fanta s-au dat doar la cerere și contra cost, nu erau incluse în meniu.
- spaţiul de dans a fost foarte mic pentru cele cca 80 de persoane prezente, deşi cred că se putea câştiga spaţiu printr-o aşezare mai eficientă a meselor (ok, n-am dansat, deci...)
- nu s-a servit şampanie (totuşi creştinarea unui copil e un eveniment unic în viaţă, nu?)
- organizatorii (părinţii celui mic) n-au trecut pe la mese, din când în când, să întrebe invitaţii dacă totul este în regulă, dacă sunt mulţumiţi, etc, de altfel au stat mai mult în camera rezervată dinainte sau pe afară, la fumat. Unele lucruri se fac din amabilitate, mai ales când ai pregătit nişte plicuri şi aştepţi darul.
- cel mai mare dezavantaj, pt mine, a fost distanța față de casă. Să fi fost în locul celor care au organizat evenimentul nu chinuiam pe nimeni să aștepte o cca o oră ca să ajungă acasă, de la apelarea unui taximetrist. N-am înțeles de ce, dacă s-a vrut un loc de 4 stele, nu s-a ales restaurantul hotelului Central, unde cred că totul avea să fie altfel, și de unde toată lumea ajungea acasă în 5 minute.

Ori poate sunt eu prea pretenţioasă, mofturoasă şi cârcotaşă, mă gândesc. Însă compar totul cu o nuntă din 2013, la Iaşi, tot într-un loc de 4 stele. Acolo fiecare fel de mâncare s-a adus la o anumită oră, după un program bine stabilit de către cei de la restaurant (Ramada, lângă Palas Mall, pentru cine cunoaște Iași-ul). Aperitivele erau deja pe masă când au sosit invitaţii, meniul a avut 4 feluri de mâncare foarte echilibrate şi variate, şi brânzeturi, şi peşte şi carne şi legume, nimic nu s-a repetat de la un fel la altul, totul să mulţumească pe deplin invitaţii. Loc de dans era la fel de mult cât şi spaţiul alocat meselor (bine, au fost doar câteva zeci de invitaţi), mesele erau pline pe mijloc de fructiere şi de platouri cu prăjiturele diverse şi produse de patiserie, iar tortul miresei era pregătit deja, porţionat în bucătărie, iar în faţa invitaţilor s-a prezentat un tort etajat, din butaforie, doar ultimul etaj fiind real, pe care l-au tăiat mirii. După care imediat s-a procedat la servirea tortului, chelnerii aducând deodată la mese farfuriile deja pregătite, fără timpi de aşteptare.

Însă uit că satul Pângărați nu este capitala Moldovei. Că şi asta contează. Iar dacă nu te pricepi să organizezi evenimente, te duci la o firmă de profil şi spui, "nene, ăştia bani îi am, organizează-mi botezul fiului meu". Nimeni nu s-a născut învăţat, şi de aia sunt organizatori profesionişti de evenimente, pentru cei care n-au prea fost la multe mese festive la viaţa lor.

Scuze pentru pasiunea din acest articol, poate încă nu m-am odihnit cum trebuie şi nu mi-am revenit din evenimentul sub aşteptări de la Balad'or. Dacă voi mai avea ocazia, voi mai merge acolo, pentru că nu-s foarte lămurită dacă faima restaurantului îşi merită renumele sau nu.

Dar până atunci, odihnă plăcută și mese îmbelșugate, după gustul fiecăruia!




miercuri, 4 mai 2016

Snitel rusesc


Snitel rusesc

Denumirea poate părea savantă, cu aluzie la vreo mâncare cine știe ce complicată, dar nu, e ceva simplu și bun. Pentru cunoscători :P  Rețeta am găsit-o într-un vechi rețetar de preparate culinare pentru restaurante și după nume am crezut și eu că va fi cine știe ce mare greutate de făcut. Dar nu este.

Așadar, fiecare prestează niște șnițele de care vrea și de care îi plac. Eu am ales șnițelul din piept de pasăre, pentru că mi se pare fraged, ușor și foarte comestibil. Nu că alte cărnuri nu ar fi, dar vita parcă e prea ațoasă, iar porcul iese tare în varianta șnițel. Chit că-l pun în tigaia cu capac - da, acopăr șnițelele când le pregătesc, ca să iasă fragede - iar după ce se prăjesc binișor, iarăși le pun la răcorit într-un castron acoperit, cu alt capac, ca să intre aburul în carne, nu să o usuce.

După ce ați prestat șnițelele în modalitatea dorită, faceți un sos de bulion dintr-o lingură de bulion plus apă cât de consistent vreți sosul, plus niscai sare, piper, alte condimente și dați câteva clocote sosului, apoi totul, adică șnițele plus sos - dați la cuptorul bine încins în prealabil (dar apoi micșorați focul la moderat) preț de 15-20 de minute. Înainte de asta, adăugați în sos o foaie sau două de dafin și câțiva căței de usturoi tăiați felii, după gust. După care serviți, cu garnitură de legume mexicane, sau mai nesănătos (:)) - de cartofi prăjiți, asezonați cu salată verde sau cu murături, după anotimp, și va ieși un prânz de vă veți linge pe degete.

Poftă bună! :)

Snitel rusesc


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...