luni, 1 septembrie 2014

Prajitura Mokka

Prajitura Mokka

În vara asta m-am apucat de făcut curățenie printre cărțile de bucate și am dat peste o broșură de la dr. Oetker cu câteva rețete de prăjituri. Prima pe care mi s-a "pus pata" a fost această prăjitură Mokka, glazurată cu ciocolata dar cu o aromă intensă de cafea și de rom.

Ingrediente 
 -- pentru blat: --
- 4 ouă
- 150 g zahăr pudră
- 125 g ulei
- 125 ml apă minerală
- 3 fiole esență de rom
- 150 g făină
- praf de copt
- 2 linguri cacao
- 1 linguriță plină de cafea instant sau fin măcinată
- 200 g nuci sau alune măcinate

 -- pentru glazură  --
- 100 g ciocolată amăruie
- o lingură zahăr tos
- o lingură unt
- 3 linguri lapte

decor: boabe de cafea 

Prajitura MokkaPrajitura MokkaPrajitura Mokka


Metodă:

Ouăle întregi se mixează la viteză mare cu zahărul până când totul devine ca o cremă spumoasă. Se adaugă pe rând uleiul, apa minerală, esența de rom, făina amestecată cu praful de copt (se dă mixerul la viteza 1), cacaoa, cafeaua și nucile măcinate. Compoziția se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptorul preîncălzit, la foc mediu, cca 30-40 de minute, până când trece testul scobitorii. Se lasă la răcorit în tavă și se face glazura, încălzind toate ingredientele pentru glazură într-un ibric până când totul este omogen și zahărul dizolvat total. Dacă mai e nevoie, se mai adaugă puțin lapte în glazură, ca să poată fi turnată pe prăjitură. Se scoate hârtia de copt de sub blat și dacă s-a răcorit suficient, se toarnă glazura care se nivelează ușor și rapid cu o spatulă. Blatul nu trebuie să fie prea cald, căci altfel glazura curge pe margini mai mult decât ar trebui. Când prăjitura este mai rece, topitura de ciocolată se întărește rapid.

Se dă la frigider cca o oră, apoi se porționează și se decorează după dorință.
Poftă bună!

Prajitura Mokka





vineri, 29 august 2014

Saratele, varianta 2

Saratele, varianta 2


O porție de sărățele am făcut mai demult, știind că una dintre prietenele noastre de familie le preferă.
Însă chinul l-a reprezentat formarea acestora. În loc să le fac clasic, întinzând foaie și decupând sărățelele cu un cuțit, le-am pus cu poșul direct în tavă. De frumoase au ieșit foarte frumoase, dar nu vreți să știți cam ce febră musculară am făcut de la atâta împins aluatul prin seringa de plastic :)

Așadar, ingredientele au fost așa:
- 2 ouă întregi,
- 250 g smântână de la piață,
- un pachet de margarină
- 2 linguri de untură de porc (sau de unt, dacă nu aveți untură)
- 250 g cașcaval ras mărunt
- 25 g drojdie
- 2 lingurițe de sare
- chimen
- făină cât cuprinde pt un aluat bun de întins (cca 350-400 g)
- un ou pt uns pe deasupra

Am frământat un aluat din toate ingredientele, mai puțin chimenul, pe care l-am pus la urmă, și l-am lăsat să se odihnească cca 30 de minute. Nu va crește, ca alte aluaturi cu drojdie, dar nici nu este nevoie. Am format sărățelele cu seringa de bucătărie și le-am pus direct în tava neunsă. Nu este nevoie să ungeți tava (puteți pune sărățelele pe hârtie de copt, dacă doriți) pt că aluatul este deja foarte gras. Mie mi-au ieșit 3 tăvi de sărățele, adică aproximativ 55 de bucăți.

Saratele, varianta 2Saratele, varianta 2

Saratele, varianta 2

Sărățelele se ung cu ou bătut pe deasupra, se mai adaugă câteva fire de chimen pe fiecare, dacă doriți, apoi se dă tava la cuptor pt cca 20-30 de minute la foc mediu spre iute, sau până când sărățelele sunt ușor rumenite. Se scot din tavă cu grijă desprinzându-se cu lama unui cuțit - ele nu se lipesc de fundul tăvii, dar sunt fragile și se pot rupe - și se lasă pe o hârtie absorbantă.

Se servesc calde sau reci și dispar rapid de pe masă :)
Poftă bună!

Saratele, varianta 2

Saratele, varianta 2




sâmbătă, 2 august 2014

Placinta cu visine in doua culori


Placinta cu visine in doua culori

Am făcut-o acum câteva săptămâni dar din cauza unor motive personale, am lipsit o vreme de pe blog şi din mediul online şi nu am mai postat nimic.

Mai întâi am cules o căldăruşă - din aceea de 1 kg, de smântână, de exemplu - de vişine proaspete din copăcelul de la colţul blocului meu. Atât am reuşit să strâng anul ăsta din pomişor. E bine, că în alţi ani nu apucam să fac vreo plăcintă, ceva, atât de rapid dispăreau vişinele din el.

Pentru plăcinta cu vişine în două culori am folosit aşa: 3 ouă mari, 6 linguri de zahăr + 3-4 linguri de pus peste vişine, 100 ml lapte, 50 ml ulei, zahăr vanilat, praf de copt, 6-7 linguri de făină, 1 lingură plină cu cacao de foarte bună calitate, 800 g vişine cu sâmburi.



Am spălat vişinele şi le-am scos sâmburii apoi am dat zahăr peste ele. Le-am lăsat deoparte şi am dat foc la cuptor ca să se încălzească. Apoi am făcut foaia astfel: ouăle întregi se mixează cu zahărul şi zahărul vanilat la viteză mare, cca 4-5 minute până când totul devine cremos şi zahărul nu se mai simte. După aceea se adaugă pe rând uleiul, laptele, zahărul vanilat şi la urmă făina lingură cu lingură. Făina se poate mixa la viteza 1 sau cu o lingură amestecând uşor de sus în jos. Apoi am scos din aluat cca o treime, l-am pus în alt vas şi l-am amestecat cu cacaoa.

Placinta cu visine in doua culori

Am turnat într-o tavă de aragaz cu hârtie de copt mai întâi aluatul cu cacao apoi cel normal. Am presărat peste tot aluatul vişinele cu tot cu zahăr, dar fără siropul rezultat şi am dat la cuptor la foc potrivit, cca 30-35 de minute. Prăjitura este gata când trece testul scobitorii. Se lasă să se răcească în tavă, apoi se porţionează, se pudrează cu zahăr pudră vanilat şi se serveşte.



Secret:

Cu cât ouăle cu zahărul sunt bătute mai bine şi rezultă un aluat mai cremos, cu atât mai pufoasă va ieşi această plăcintă cu vişine în două culori.

Poftă bună!

Placinta cu visine in doua culori



sâmbătă, 12 iulie 2014

Comentarii cu verificare (scuze! ...)

Am lipsit o perioada de pe blog datorita unui eveniment trist si fulgerator din viata mea. Tatal meu, de la care am invatat sa prajituresc si sa gatesc, ma vegheaza acum din ceruri ... Fie-i drumul lin printre stele si odihneasca-se in pace, iertat de toate greselile facute cu voie sau fara voie!





Insa cum am intrat pe blog si am cautat sa vad daca am vreun comentariu, ceva, iarasi dau de o cohorta de comentarii in sectiunea spam, vreo 7 mii si ceva. Toate, in engleza. Ultimele 9 deja nu mai incapeau la rubrica spam si apareau publicate in diverse retete de-ale mele mai vechi. Am mai avut asa ceva inca de vreo doua ori anul trecut.

Comentarii cu verificare (scuze! ...)


Asa ca am hotarat sa las comentariile la liber, dar sa activez verificarea ortografica. Stiu cat de enervanta este, de cele mai multe ori, dar va rog intelegeti-ma si pe mine, ca trebuie sa stau vreo ora-doua in fata monitorului sa sterg acele mii de comentarii spam - in poza apar doar 5 mii si ceva pentru ca acum mi-a venit in minte sa activez verificarea ortografica si sa cer scuzele de rigoare celor care comenteaza mai des pe blogul meu.

Nu inteleg cine si de ce le trimite - am mai citit pe net ca ar fi niste programe automate de postat comentarii, dar de ce nu le posteaza pe bloguri in limba engleza, daca tot contin bucati de text in acea limba?
In fine ... sper sa nu mai apara de acum incolo astfel de commenturi pe blogul meu.

Va pup dulce!



vineri, 13 iunie 2014

Prajitura diplomat cu capsune

Prajitura diplomat cu capsune

Am încercat acum vreo doi-trei ani să fac o prăjitură diplomat cu fructe diverse și crema nu s-a închegat absolut deloc, deși am adăugat încă trei pliculețe de gelatină în afară de cel inițial! Spuneam atunci că probabil laptele contează, eu folosind lapte din comerț. De teamă, n-am mai încercat-o niciodată, până zilele trecute când mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că ori-ori! Și mi-a ieșit o pufoșenie de cremă diplomat :p  o să vedeți imediat de ce.

Am folosit așa: 
- 2 gălbenușuri
- 6 linguri pline cu zahăr
- 200 ml lapte de vacă (de la piață)
- 250 ml frișcă pentru cremă și 250 ml frișcă pentru decor
- un pliculeț de gelatină (10 g)
- 20 de pișcoturi Savoiardi
- un pliculeț de zahăr vanilat pt cremă și unul pentru frișcă
- 5 linguri pline de zahăr pudră pentru toată cantitatea de frișcă
- două mâini de căpșuni proaspete
- o tavă mică de cozonac (pentru un tort mare sau o tavă normală de cozonac dublați cantitățile)
- 250 ml sirop din zahăr și apă pentru însiropat pișcoturile

Metodă:

Am tapetat tava de cozonac cu folie de plastic si am așezat pișcoturile pe fundul și pereții tăvii. Am însiropat pișcoturile, pentru că erau uscate și pentru că oricum, din crema cu gelatină nu prea au cum să se înmoaie bine.

Mai întâi am mixat gălbenușurile cu zahărul și zahărul vanilat (1 plic) până am obținut o compoziție cremoasă, galben-deschis (ceva zahăr se mai simțea, dar foarte puțin). Am încălzit laptele și l-am adăugat în fir subțire peste cremă amestecând cu telul alungit. Această compoziție fluidă am pus-o la bain-marie (într-un vas pus în alt vas cu apă care fierbe pe foc mic) încă de când apa de dedesubt era rece. Apoi am pus gelatina la înmuiat în cca 100 ml apă rece, într-un ibric. M-am întors iar la crema de pe bain-marie și am început să amestec cu telul alungit, din ce în ce mai repede când apa a început să fiarbă și crema să facă spumă. Am amestecat continuu timp de 5 minute, de când apa a început să fiarbă. Se spune că această cremă trebuie să se îngroașe. Mie nu mi s-a părut că s-a îngroșat decât poate foarte puțin, practic era la fel de lichidă ca și la început. Dar avea multă spumă și când a început să se ridice spuma, ca la lapte când fierbe, am închis focul.

Prajitura diplomat cu capsune
Ordinea fazelor este: 1, 4, 2, 3, 5, 6, 7, 8

Am lăsat vasul cu crema deoparte, pe un fund din lemn să se mai răcorească, și am luat ibricul cu gelatina înmuiată scufundându-l de câteva ori, rapid, în apa fierbinte rămasă pe aragaz. Astfel gelatina s-a lichefiat. Atenție! Să nu țineți ibricul în apă fierbinte mai mult de o fracțiune de secundă, cât îl introduceți în apa fierbinte și îl scoateți (operațiune repetată de 3-4 ori) pentru că gelatina își poate pierde proprietățile. Pentru siguranță, mai bine mai așteptați 2 minute să ajungă apa la sub 60 de grade și apoi scufundați ibricul cu gelatină în ea. Când crema pusă deoparte este doar călduță, puteți încorpora gelatina lichidă, apoi jumătate din cantitatea de frișcă. Am considerat că dacă pun jumătate cremă de lapte și jumătate frișcă, va ieși o cremă diplomat foarte fină, și am avut dreptate. Crema iese perfect. Dar ca să fie mai fermă (se vede în poze că nu stăteau bine feliile în picioare - ce-i drept pozele le-am făcut după doar 3 ore de stat la frigider) ar fi trebuit să adaug un sfert de pliculeț de gelatină în plus, sau să fi încorporat doar 150 ml de frișcă.

Am amestecat bucățele de căpșune în cremă și am turnat-o în tava cu pișcoturi. Deasupra am mai pus un rând de pișcoturi și am dat la frigider. Înainte de a fi ornată cu frișcă, prăjitura diplomat este bine să stea minim 5-6 ore la rece, dacă nu chiar o noapte întreagă. Când este bine răcită și închegată, se răstoarnă cu grijă pe o tavă, se scoate folia de plastic, apoi se decorează cu frișca rămasă și cu jumătăți de căpșune.

Dispare rapid de pe masă :)
Poftă bună!

Prajitura diplomat cu capsune

Prajitura diplomat cu capsune


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...