sâmbătă, 23 aprilie 2016

Prajitura Kodrit kadir

Prajitura Kodrit kadir

Și a venit a doua ediție a weekendului cu spor la care particip. De data asta provocarea este găzduită de Margareta Cismasiu care ne-a propus trei teme de bucătărit, iar eu am ales dintre ele prăjiturile. Am ales una de care nu auzisem deși este o prăjitură foarte simplu de făcut, care conține un blat de cacao și o cremă de zahăr ars. Însă pentru că, se pare, rețeta ar proveni din zona peninsulei Arabia, denumirea acestei prăjituri este Kodrit kadir. Eu am modificat doar cantitățile, din două motive - pentru că rețeta pe care o avem noi în familie de cremă de zahăr ars este diferită și pentru că voiam mai mult blat. Dar să vedem cum se face această prăjitură specială, la fel de deșteaptă ca și cea românească :), foarte gustoasă dar care prezintă unele mici inconveniente la manevrat, ceea ce o face mai greu de oferit pe o masă festivă. Sau cere multă îndemânare pentru a fi prezentată drept tort aniversar și veți vedea imediat de ce.

Așadar eu am folosit următoarele ingrediente:
- pentru blat - 2 ouă, 4 linguri pline cu zahăr sau 200 g, 100 ml ulei, 100 ml lapte, un praf de copt, zahăr vanilat, esență de rom, o lingură plină cu cacao și 4-5 linguri pline cu făină pentru un aluat de tip chec (curgător). 
- pentru cremă de zahăr ars - un litru de lapte, 250 g zahăr, 8 ouă, zahăr vanilat.

De reținut! Laptele este bine să fie de la piață, pentru că astfel crema iese mai fermă și cu mai puțin sirop în ea. Dacă vă place mai mult sirop, folosiți lapte pasteurizat, cu procent normal de grăsime, din comerț. Al doilea lucru care e bine de știut, alegeți o formă potrivită ca mărime cu cantitatea totală de compoziție (blatul nu va crește, cel puțin la mine nu a crescut), dar este necesar un vas în care să încapă toată compoziția și să mai rămână loc de 2-3 degete până la buza acestuia. Și aș recomanda să nu alegeți o formă de tort cu pereții detașabili pentru că s-ar putea să se scurgă crema lichidă de zahăr ars, dar este bine ca forma să fie eventual rotundă sau pătrată și înaltă, nu tavă întinsă. 

Prajitura Kodrit kadir
După ce ați ales vasul de copt dați foc la cuptor să se încălzească apoi puneți vasul cu 50 de g de zahăr din cele 250 ale cremei pe foc mic să se topească. Nu se adaugă apă, nu se mai pune nimic altceva decât zahărul, care se va arde datorită focului de dedesubt, dar e bine să aveți grijă să rămână auriu. Mie mi-a ieșit prea închis la culoare pentru că folosind un vas de Jena m-am temut să-l dau deoparte imediat după ce am închis focul, ca să nu se spargă datorită bruștei diferențe de temperatură și zahărul a mai continuat să se caramelizeze. Dar nu e cine știe ce tragedie dacă vă iese un caramel mai brun, gustul siropului va fi ceva mai amărui. După ce s-a caramelizat zahărul, în mod normal se așteaptă să se răcească de la sine, sau puteți pune vasul la răcit în chiuveta cu apă rece. Caramelul trebuie să se răcească până când crapă și se aude zgomotul specific ca de sticlă spartă.

În acest timp se amestecă la mixer sau cu telul, ouăle întregi cu zahărul rămas, cu zahărul vanilat și cu laptele la temperatura camerei. Compoziția astfel rezultată se toarnă peste caramelul răcit.

Blatul se obține mixând ouăle cu zahărul până iese ca o cremă, apoi se adaugă omogenizând pe rând uleiul, laptele, praful de copt, aromele, cacaoa și la urmă făina. Eu am amestecat făina în restul aluatului cu telul, nu la mixer. Compoziția pentru blat se toarnă numai în mijlocul cremei de zahăr ars, restul face prăjitura singură :) . Pe baza diferenței de densitate, aluatul se va alege singur deasupra iar crema va rămâne dedesubt. Acum, totul se dă la cuptor la foc potrivit, cu vasul pus într-o altă tavă cu apă caldă, cca 50-60 de minute sau până când trece testul scobitorii (la mine a durat o oră și jumătate până a fost gata, depinde de aragazul fiecăruia, al meu coace mai greu). Un alt indiciu că prăjitura Kodrit kadir este gata, e atingerea cu degetele: dacă rămâne fermă și nu tremură ca o piftie neînchegată, este coaptă.

Prajitura Kodrit kadir
După ce ați scos prăjitura din cuptor o lăsați în vasul ei să se răcească apoi o dați la frigider câteva ore sau chiar peste noapte. Abia după aceea se răstoarnă cu multă atenție pe un platou potrivit ca întindere, ceva mai mare decât circumferința prăjiturii, ca să fie loc și pentru siropul pe care îl conține. Veți obține un blat de cacao deja însiropat, peste el va fi crema de zahăr ars și va mai fi și siropul care va curge peste prăjitură.

La mine s-a dus jumătate de Kodrit Kadir înainte să o pot fotografia întreagă, și abia am salvat o bucată pentru ședința foto.

Poftă bună!

Prajitura Kodrit kadir



marți, 19 aprilie 2016

Salata de ton cu ou si ciuperci

Salata de ton cu ou si ciuperci

De mult aveam de gând să pregătesc o rețetă de pe blogul Sidoniei Toncean, cunoscuta culinareasă din Oradea. Mi-aș fi dorit ceva bănățean, dar cum am în casă o mofturoasă pur-sânge care nu mănâncă decât cele câteva feluri tradiționale știute de la părinții ei, adică bunicii mei - vorbesc de maică-mea :) - și care la anii ei foarte înaintați e de mult extrem de refractară la orice noutate culinară, am preferat să aleg o salată, pe care o pot face oricând numai într-o porție sau două.

Așadar am ales salata de ton cu ouă și ciuperci, pentru că mie îmi plac salatele și pentru că e o combinație de alimente care-mi plac mult: pește, ou, ciuperci, legume. Față de rețeta Sidoniei, am făcut doar mici modificări, neimportante, zic eu.

Pentru o salată de 2 persoane avem nevoie de: 
- o conservă de ton, 
- 2 cartofi fierți în coajă, 
- două ouă fierte tari, 
- câteva ciuperci din conservă, 
- 4 linguri de maioneză subțiată cu lămâie și iaurt, 
- măsline, după gust
- sare, piper, 
- ardei gras colorat, 
- ceapă (opțional).

Cartofii se curăță de coajă și se taie felii, la fel și ouăle și ciupercile, dacă sunt întregi (aș recomanda totuși să le dați în câteva clocote înainte, chiar dacă sunt conservate, deoarece ciupercile sunt un aliment destul de indigest), apoi toate ingredientele se amestecă ușor. La urmă se pot adăuga pe deasupra câteva picături de zeamă de lămâie, dar salata se servește după o oră-două, pentru ca gusturile să se amestece.

Astfel am obținut un fel de mâncare sățios și sănătos, simplu de preparat, bun și pentru familie și pentru un musafir neanunțat pe care dorim să-l ospețim la masa noastră.

Salata de ton cu ou si ciuperci


luni, 4 aprilie 2016

Urzici mestecate

Urzici mestecate

E o mâncare de post, excelentă pentru perioada actuală și nu numai, marca Sanda Marin. De fapt, urzicile se dau prin blender după ce fierb un pic, ca să iasă un piure, dar cum fiecare are colivia lui, iar mie nu-mi place aspectul piureului de urzici, că-l asociez în imaginația mea cu ceva foarte neplăcut, prefer să las urzicile așa cum sunt.

De ce le zicem noi, pe aici, prin zona Neamțului, urzici mestecate? Pentru că pe vremea când părinții mei erau tineri, nu exista blender, și urzicile se frecau (mestecau), după ce fierbeau bine, cu o furculiță, până se zdrobeau de tot.

Cum se face: mai întâi ai nevoie de cca 300 g de urzici curățate, pentru 2-3 porții (nu foarte sățioase, dar... asta este, dacă postești, va trebui să mănânci ceva mai des ca de obicei :) ), o ceapă medie sau o legătură de ceapă verde, sare, piper, sos de usturoi și hrean ras (opțional).

Urzici mestecate
Mai întâi se curăță ceapa, se taie mărunt și șe călește înăbușit cu sare. Urzicile tinere, curățate și bine spălate în câteva ape, se pun ca atare la fiert în apă cât să le cuprindă. Dacă sunt mărișoare, pot fi tocate cu cuțitul înainte de a le pune peste ceapa călită. După aceea se lasă să scadă apa (să fiarbă fără capac) cât vă place și se amestecă bine cu o furculiță, sau o lingură de lemn ca să se mărunțească bine și să se omogenizeze mâncarea. La urmă se dă un praf de piper, după gust. Se servește cu sos de usturoi și/sau puțin hrean ras.

Poftă bună!

Urzici mestecate


joi, 24 martie 2016

Pilaf cu urzici si ciuperci

Pilaf cu urzici si ciuperci

Este o mâncare de post, consistentă și foarte potrivită sezonului. Am bucătărit-o duminică, am dat și pe la vecini și a ieșit foarte, foarte gustoasă. Și pentru că de curând am intrat și eu în comunitatea unor blogărițe culinărese care bucătăresc la o provocare de weekend, am să înscriu și eu această rețetă la provocarea Weekend cu spor a lunii martie, găzduită de Lubita Iancu și al său blog Povești din bucătărie. Trebuie să menționez că această provocare a pornit de la o idee a Ștefaniei de la Stefy-hărnicutza.

În varianta mea rețeta asta de pilaf cu urzici și ciuperci arată așa:
Ingrediente pentru 6-8 porții: - cca 250 g urzici curățate
- o cană și jumătate de orez
- 7-8 căni de apă
- un borcan mic de ciuperci champignon
- 2-3 cepe medii sau 2 legături mari de ceapă verde
- sare, piper
- ulei
- pătrunjel verde

Metodă:

Pilaf cu urzici si ciuperci
Mai întâi se spală urzicile în mai multe ape ca să se elimine orice firicel de nisip. Eu am pus dopul la chiuvetă și am umplut-o cu apă apoi am pus urzicile răsfirându-le des, ca să se decanteze impuritățile. Am ales urzicile tinere și le-am rupt codițele, apoi le-am mai spălat odată cu jet de apă rece după care le-am scurs și le-am cântărit. Am lăsat urzicile deoparte într-un vas.

A doua fază - am curățat ceapa și am tăiat-o mărunt apoi am pus-o la călit cu ulei mai mult, cca 100 ml (pilaful nu iese gustos dacă are puțin ulei, dimpotrivă, e fad și oarecum neplăcut) și cu un praf de sare (eu folosesc Vegeta ungurească), pe foc mic și cu capacul pus. Între timp am spălat orezul. După ce ceapa devine ușor translucidă, se adaugă orezul și 3-4 căni de apă. Se lasă totul la fiert, și dacă mai este nevoie, se mai adaugă apă. Mie mi-au intrat cca 8 căni de apă în total, dar eu fierb minim o oră orice mâncare la foc molcom (așa am învățat de la maică-mea, așa fac la rândul meu. Mâncarea bine fiartă iese mult mai gustoasă, mai ușor de digerat și mai sigură din punct de vedere al eventualilor germeni patogeni, că tot e la modă subiectul E.Coli....).

Pilaf cu urzici si ciuperci
După ce orezul s-a umflat bine deja, se adaugă urzicile și ciupercile spălate de zeama lor din borcan, care este plină de chimicale, și apoi tăiate bucățele, dacă sunt ciuperci întregi. Se amestecă pentru omogenizare și se lasă la fiert tot pe foc mic. Din când în când se mai amestecă cu o lingură de lemn pentru că orezul are tendința să se prindă de fundul vasului, motiv pentru care eu îl gătesc în vas ceramic, dar chiar și așa, mai apucă să se prindă câte puțin dacă nu sunt atentă. Dacă este nevoie, se mai adaugă apă din când în când. După ce pilaful scade cât de mult doriți, potriviți de sare dacă este cazul apoi condimentați cu piper, și cu pătrunjel verde tocat. După 1-2 minute închideți focul.

Se servește atât cald cât și rece, cu salată sau cu murături.
Poftă bună! :)

Pilaf cu urzici si ciuperci



sâmbătă, 19 martie 2016

Muschiulet de porc cu cartofi la cuptor si sos de ciuperci cu smantana

Muschiulet de porc cu cartofi la cuptor si sos de ciuperci cu smantana

Rețeta asta este tot o inspirație de la un restaurant nemțean, iar eu am executat-o astfel:

- pentru fiecare porție avem nevoie de 2 felii grosuțe de mușchi de porc, 2 bucăți de cabanos de cca 10 cm, un cartof de mărime medie, 2-3 linguri de sos de ciuperci cu smântână. La sos am folosit un borcan de champignon de 400 ml și 3 linguri pline de smântână de la piață.

Cum se face:
- feliile de mușchiuleț se bat puțin ca să se mai subțieze, se dă sare, piper, condimente după dorință și gust. Bucățile de cabanos se crestează în cruce la capete apoi se pun pe feliile de mușchi care se rulează și se prind cu scobitori ca să nu se desfacă. Ele o să arate ca niște papiote de ață, pentru că mușchiul nu acoperă capetele cabanosului, dar asta e și ideea, să aibă acest aspect.
- cartofii se curăță de coajă se spală și se taie felii mai groase, ca la tocăniță. Dacă aveți cartofi noi, mâncarea vă iese și mai gustoasă, dar aș sugera să alegeți cartofi mici, care să nu fie tăiați decât cel mult în două.

Rulourile de mușchiuleț și cartofii ușor sărați se pun într-o tavă (de preferință Jena sau ceramică) la cuptorul încălzit, stropiți totul cu puțin ulei și eventual cu o jumătate de pahar de apă (sau, de ce nu? vin alb). Se lasă la foc potrivit spre iute cca o oră, mai punându-se cu o lingură zeamă peste carne și cartofi din când în când, apoi se verifică rulourile de carne dacă sunt bine făcute. De regulă semnul că mâncarea este gata e rumeneala de pe deasupra cărnii și cartofilor. Cine dorește, poate presăra puțin rozmarin peste cartofi.

Între timp se face sosul de ciuperci cu smântână: ciupercile tăiate pe jumătate sau lăsate întregi, și spălate de lichidul cu conservanți din borcan, se pun la fiert la foc domol cu apă cât să le acopere și cu un praf de sare. După 10-15 minute de fierbere se adaugă smântâna (pe focul dat la redus), se omogenizează bine și se mai lasă să fiarbă câteva minute. La urmă se adaugă piper după gust, ienibahar și sare dacă mai este nevoie.

Muschiulet de porc cu cartofi la cuptor si sos de ciuperci cu smantana

Se pun apoi pe fiecare farfurie câte două rulouri de mușchiuleț, 2 linguri de cartofi, iar pe deasupra 2-3 linguri de sos cu ciuperci. Se asezonează cu salată după anotimp sau cu murături. Eu am mâncat azi cu salată verde cu ceapă verde și mărar :P


Chiar dacă e post, puteți păstra rețeta pentru masa de Paște sau oricare altă masă, fie ea festivă sau nu.

Poftă bună!




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...