marți, 2 ianuarie 2018

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Când am acceptat propunerea să facem revelionul, între verișori, la restaurantul Noir, nu știam nimic decât că e un restaurant care se respectă și unde mâncasem de mai multe ori mâncare bună. De data asta însă, cei de la Noir s-au întrecut pe sine în rafinamente culinare și antren. A fost o petrecere reușită, la care m-am simțit bine. Adevărat, eu sunt o tradiționalistă în ceea ce privește hrana, și unele feluri nu le agreez (aici aș zice că gusturile nu se discută și că, ceea ce este rafinat pentru unii, altora poate să nu le stârnească nicio emoție, în cel mai bun caz), dar fiecare are preferințele lui, nu suntem la fel. Ca sursă de inspirație pentru ceva mai deosebit de făcut în casă, la o astfel de masă festivă, pot fi și felurile gustate de mine la acest revelion și pe care vi le arăt mai jos.

Aperitivele au fost așa:

Aperitivele reci


Revelion 2018, la restaurantul Noir

1. Cheesecake cu brânză cu mucegai și sparanghel
Ușor de identificat pe poză, bună la gust, armonioasă combinația dintre gustul de brânză și cel de sparanghel, ingredient pe care acum l-am gustat pentru prima oară.

2. Este ceva ce nu am putut să identific, nu se găsește în meniu, bănuiesc, ori n-am știut eu să-l descopăr, învelit în ciocolată. Mi s-a părut amărui, sau așa cumva, și nu mi-a plăcut, din acest motiv - în general nu prea mănânc ingrediente amărui.

3. Canapea din jeleu de sfeclă, jeleu de mango și brânză de capră.
A fost bună la gust, deși nu pot preciza un gust anume, și acrișoară, și dulceagă și ușor sărată.

4 și 7. Coșulețe cu cremă de ton, anșoa și icre de somon.
Gust pronunțat de pește, probabil dat de crema de anșoa. Mai mult mi-a plăcut coșulețul, produs de patiserie, gen foietaj.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

5. Somon pe pat de avocado
Un sortiment interesant. Eu nu sunt fan avocado, așa că... am gustat din bucățica de somon și atât.

6. Frigăruie de crevete pe ananas caramelizat.
Cum crevetele nu e ceva ce pot să gust (numai vederea lui mi-a creat o senzație de respingere), nu știu cum a fost acel sortiment.

8. Coșuleț cu mousse de pui și ardei copți.
Bun, plăcut la gust, coșulețul de patiserie era din aluat tărișor copt în formă mică, gen savarină.

9. Salată de portocale, măr, rodii și piept de rață afumat.
A fost foarte bună la gust, puțină de tot, dar acrișoară, cu frunze de baby spanac sau altceva asemănător. Nu cred că am nimerit carne la mine în porție. E singurul sortiment de la toată masa de Revelion pe care l-am mâncat integral.

Aperitivele calde

1. Ficat de gâscă (fois gras) pe rondelă de gutuie, cu piure de gutui.
Ficatul de gâscă este încă ceva ce mănânc pentru prima dată în viață și mai vreau, dar bine făcut. Foarte moale și fin. Era făcut medium, iar o parte din el era destul de crud pentru gustul meu, chiar se vedea sângele ieșind din bucata respectivă. Așadar, am gustat din el de curiozitate, zeama aceea șiroind ușor, m-a oripilat îndeajuns de mult încât să nu poftesc mai mult decât o îmbucătură. Interesantă combinația cu gutuia coaptă.

Revelion 2018, la restaurantul Noir


2. Scoici Saint Jacques în sos de vin alb, unt cu roșii cherry, usturoi, busuioc și pătrunjel.
Scoicile sunt iarăși ceva ce gust prima dată în viață. Am știut că vor fi aduse platourile cu scoici după duhoarea care venea de la bucătărie. Nu-i înțeleg pe aceia care consumă fructele de mare, mai ales când le prepară ei înșiși, mă refer la senzația resimțită când acel damf specific vine pe la nas. Scoicile numite St. Jacques - au o poveste foarte interesantă, căutați pe wikipedia dacă vreți să o aflați - sunt albe și nu au niciun fel de gust. Au consistența cremei de zahăr ars. Sosul care le însoțea era picant binișor, iar corăbioarele acelea de pâine prăjită au fost perfecte, și, o să râdeți, dar pâinea aia prăjită mi-a plăcut cel mai mult din tot meniul din seara de Revelion. Pe locul doi, stropul de salată de la aperitivele reci.

Revelion 2018, la restaurantul Noir


Felul principal - piept de rață cu sos de prune afumate și piure de cartofi dulci.
Al patrulea ingredient pe care îl gust pentru prima oară, cartoful dulce, sau batata. Nu pot să spun că mi-ar plăcea și a doua oară. Deși, dacă-i musai... nu-i problemă, dar prefer cartoful cu care m-am obișnuit de când mă știu. Pieptul de rață era foarte fraged, aprecierile merg la bucătar, ca de altfel pentru toată strădania ca mâncarea să fie exact așa cum trebuie. Am gustat cât se vede că lipsește din acea feliuță de piept din partea de sus a pozei. Da... mie rața nu-mi place, iar această carne era făcută medium, cum e la modă acum, pe ne-gustul meu. În schimb am mâncat tot sosul de prune de sub carne. A fost excelent și nu mi s-a părut afumat (dacă era, nici pe acela nu-l mâncam). Acest fel de mâncare avea pe deasupra ceva nuci sau alune tăiate.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Desert - tort de fistic.
Despre desert nu pot spune nimic, pentru că am plecat imediat după ce s-a servit felul principal. Am înțeles că a fost un blat de tort plus un strat gros de cremă vernil.

La începutul mesei au fost aduse două platouri cu brânzeturi și cu produse de carmangerie (selecții, ambele), pentru cine dorește. Băutura a fost la liber, ca și cantitate - felurile, se văd în poza cu meniul restaurantului.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

În afară de mâncare, pentru mine a fost o petrecere pe cinste. De ce? Pentru că la o petrecere muzica dă tonul și a fost muzică pusă de o dj-iță. Au fost mai ales piese din anii 70-80, dar și piese mai vechi, din perioada interbelică sau melodii celebre cu Elvis, și hit-uri actuale (Carla's Dreams, spre exemplu). Iar când muzica e atât de bună și dansezi și în picioare, pe ring, și pe scaun, că nu poți sta nepăsător, dacă meniul - deși unul sofisticat - nu e tocmai pe gustul unor cârcotași ca mine, asta a contat mai puțin. Per total a fost un Revelion reușit, și, chiar dacă știu că dau banii la Noir mai mult pe muzică și antren, cred că merită efortul.

Revelion 2018, la restaurantul Noir

Ce m-aș fi așteptat să fie și n-a fost:
- un decor general al sălii mai expresiv. Era un pom frumos ornat undeva la ușă, înghesuit și semi-vizibil. Și niște mici decoruri de sezon pe mese, decoruri care nu se vedeau din cauza paharelor, care nu aveau loc pe masă. Și cu asta ajung la punctul doi.
- spațiul - mesele rotunde, de 8 persoane, au fost prea mici pentru ca să înțelegi care erau paharele cui. Se vede și în poza de mai sus, că pe mese erau adevărate păduri de pahare, din cauza spațiului nu foarte generos.
- mă așteptam să avem de la început toate seturile de tacâmuri la masă conform felurilor de mâncare, adică seturi pt aperitive, set pt felul principal. Dar tacâmurile au fost puse câte un cuțit și o furculiță pe fiecare șervețel, apoi, înainte de servirea felului următor, veneau chelnerițele pe la mese, cu tăvile cu tacâmuri curate (de același fel, nu speciale de aperitiv și speciale de fel principal) pe care le distribuiau mesenilor. La meniul servit, mă așteptăm și la o veselă pe măsură.
- la alte revelioane de restaurant știu că se mai cheamă câte un actor sau entertainer care oferă un program distractiv de cca 45 de minute, sau se aranjează cu o trupă de urători să vină să ure/colinde mesenii. Iar muzica este executată de o formație, nu de calculator.
Nu s-a întâmplat asta la Noir. N-am suferit neapărat, dar lipsa unui moment de entertaining m-a făcut să mă simt ca la o petrecere obișnuită, nu la un Revelion. În afară de momentul cu trei-doi-unu- laaaamuuuultiaaaaani!, n-a fost altceva care să-mi amintească de "cumpăna dintre ani".

Amabilitatea personalului - de excepție, ca întotdeauna la Noir. Poate că și acesta e un motiv important pentru care îmi place să mănânc în acest loc.

Așadar, una peste alta, a fost o experiență reușită, ceea ce mă îndeamnă să mai repet, să mai exersez, și cu alte locuri, și în alte orașe. Chiar mi-aș dori să compar o serată asemănătoare, într-un alt oraș. Dar până atunci, un an bun, spornic și cu rețete pe placul inimii voastre vă doresc tuturor!


Totuși, vă întreb: vouă, sincer, chiar vă plac fructele de mare?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 24 decembrie 2017

Un fel de panettone



Un fel de panettone

Așa cum obișnuim de sărbători am vrut să fac un cozonac. Însă din cauza neatenției mele - miezul de nucă pe care îl aveam se stricase și am fost nevoită să-l arunc - a trebuit să mă adaptez rapid. Așa că am făcut un fel de panettone. Nu este exact ca acela italian, căruia nu-i știu rețeta și am înțeles că oricum, este secretă, dar e ceva foarte bun și cu siguranță voi mai coace așa ceva și pe viitor, fie și pentru că eu, una, nu mă dau în vânt după cozonac și, în general, după prăjiturile cu nuci.

Așa că am făcut un aluat de cozonac, mai moale (așa îmi place mie), din 500 g făină, 3 ouă întregi, 200 g zahăr, 2 pliculețe zahăr vanilat, o sticluță de esență de vanilie și una de esență de rom, răzătură de lămâie și de portocală, 100 g unt, un praf de sare, 50 g drojdie și cca 200 ml lapte călduț.

Mai întâi am scos de cu seară toate ingredientele solide și le-am pus pe masă, ca să aibă toate aceeași temperatură. Apoi am pus drojdia cu o lingură de lapte cald și una de zahăr într-o cană. Restul ingredientelor, în afară de lapte, le-am pus într-un castron mare. Când drojdia a crescut în cană, am turnat-o peste ingredientele din castron și am început să amestec totul adăugând câte puțin lapte, până când aluatul a ajuns la consistența dorită de mine. Am lăsat să dospească la cald, acoperit cu un prosop cca o oră. Înainte de asta, am dat foc la cuptor, ca să fie cald în bucătărie.

Apoi am pus aluatul pe planșetă, ușor întins, și am presărat pe el caise confiate, stafide macerate în alcool și rahat tăiat bucățele. Am rulat totul și am pus într-o tavă pregătită dinainte cu hârtie de copt unsă cu unt. Am mai lăsat o oră să crească și în tavă apoi am uns cu ou bătut și am dat la cuptor la foc potrivit, pe șina din mijloc. Eu am lăsat cca două ore și jumătate să se coacă (cuptorul meu arde foarte slab), dar acest fel de cozonac sau de panettone este gata când este rumenit pe deasupra și când trece testul scobitorii. Eu am găsit o altă variantă pentru acest test, am înfipt în el o spaghetă crudă, pentru că o scobitoare era prea scurtă ca să pot face proba.

L-am scos apoi din cuptor, am scos cu grijă panettonele cu tot cu hârtia de copt din tavă și am lăsat pe o planșetă acoperit cu un prosop curat să se răcorească. Unii spun că nu trebuie acoperit, alții că da. Eu, de regulă acopăr, ca să nu se usuce prea tare după aceea. Am presărat cu zahăr pudră când s-a mai răcorit și am servit. Eu zic că e ceva mai gustos și mai aromat decât veșnicul cozonac, de care , sincer, sunt sătulă să-l văd la toate mesele de sărbătoare și prin toate casele. Acest alt fel de panettone, o să devină prăjitura mea tradițională de sărbători. Ca să nu mă mai complic cu nucile - apropo, ați observat că umplutura aia de nuci, foarte bună la gust, de altfel, vă arde la stomac? Eu, da....

P.S. Am greșit denumirea de pe poză, cu doi t, nu cu doi n... (scle)Roza :)


Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Polpettone cu ciuperci


Popettone cu ciuperci

Rețeta asta am văzut-o mai întâi la Sidy. Apoi am căutat pe net ceva rețete străine, și văzând eu că nu e o rețetă standard, neapărat, mi-am lăsat imaginația liberă. Oricum, polpettonele ăsta a ieșit cum a vrut el, nu cum am vrut eu. Dar a avut succes și am dat rețeta mai departe chiar la masă, în timp ce toată lumea mânca din el.

Așadar, eu l-am făcut așa (ingredientele sunt pentru o tavă de mărime medie):
- o jumătate dintr-un piept de pui mare
- cca 500 g carne tocată amestec (de preferință porc și pasăre)
- 100 g șuncă afumată
- 50 g brânză cu mucegai
- 100 g cașcaval
- un morcov mic fiert
- câteva șuvițe de ardei gras
- o ceapă mare
- 5 ouă (din care două fierte tare)
- o felie de pâine muiată în lapte
- 2 linguri de ghebe conservate (puteți pune orice ciuperci doriți)
- verdeață, condimente, ulei pentru uns tava.

Mai întâi am pregătit tocătura, adică la carnea tocată am adăugat ceapa tăiată mărunt și înăbușită până la înmuiere, apoi am adăugat pâinea muiată, 2 ouă întregi, sare, piper, verdeață tocată (pătrunjel și mărar).

Polpettone cu ciuperci

Pieptul de pui l-am tăiat în două pe lungime ca să iasă cât mai mare, și l-am bătut ușor să se întindă. Peste el am pus felii de șuncă afumată tăiată subțire (bacon-ul este perfect, dar eu rareori găsesc așa ceva la marketul meu de cartier), apoi feliile de cașcaval și peste ele brânza cu mucegai, iar peste brânzeturi am pus ghebele tăiate mărunt. Mai apoi am tăiat în jumătăți ouăle fierte - pentru că în mod normal pieptul de pui trebuia rulat, dar la mine a ieșit totul prea gros și nu am putut să rulez deloc - le-am așezat pe mijloc, apoi lângă jumătățile de ou fiert am pus morcovul fiert în prealabil (dacă-l puneți crud, rămâne tare și fibros), tăiat fâșii și câteva fâșii subțiri de ardei gras, verde și roșu. Am dat piper și ceva verdeață. Sare nu am mai pus pentru că brânza cu mucegai este deja foarte sărată, iar ghebele conservate erau și ele cu ceva sare.

După care am uns tava ceramică și am așezat o parte din tocătură în tavă, apoi am luat pieptul cu toate straturile de bunătăți în el și l-am transferat peste tocătură, iar deasupra am pus restul de carne tocată. Am nivelat frumos și am uns totul cu un ou bătut. Am lăsat la cuptor, la foc mai curând mic decât potrivit, cca 2 ore și jumătate. Acum, fiecare își știe cuptorul, însă polpettonele trebuie să stea la copt la foc moderat, nu iute. Este gata când deasupra se face o crustă auriu-maronie.

După ce scoateți tava din cuptor și se răcorește puțin, puteți tăia o felie de la un capăt, pentru că veți constata că înăuntru este zeamă, la fel ca la o terină. Zeama e bine să încercați s-o scoateți, altfel ea intră în carne și toată această ruladă este mai greu de tăiat în felii. Polpettonele se lasă la răcit în tavă și se scoate înainte de servire pe un platou, unde se feliază și se decorează după dorință și după gust.

Poate fi servit atât la aperitiv, rece, cât și că fel principal, cald, cu o garnitură și murături sau salată de sezon.

Popettone cu ciuperci


Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




miercuri, 6 septembrie 2017

Perdelele din camera copilului. 4 criterii de urmat



Perdelele din camera copilului. 4 criterii de urmat


În decorarea unei camere trebuie ţinut cont în afară de mobilier, covor şi văruială, de perdele şi draperii. Poate că nu întotdeauna sunt la modă, dar moda trece, perdelele rămân, ca să zic aşa. Multora dintre noi ni se par foarte utile, mai mult decât frumoase. Nu mi-aş imagina un dormitor, de exemplu, cu geamurile goale şi parcă altfel îmbracă perdeaua o cameră, decât dacă ar avea jaluzele verticale sau n-ar avea nimic peste ferestre.

În funcţie de destinaţia încăperii, este bine să ţinem seama de anumite caracteristici ale perdelelor, aşa numitele curtains for nursery în engleză.

Pentru camera copilului, mai ales, ele trebuie să îndeplinească unele criterii, şi anume:

1. Culoarea - trebuie să fie în ton cu nuanţa aleasă pentru restul decorațiunilor camerei, cu varul de pe pereţi sau cu nuanța predominantă a tapiseriei ori a culorii mobilei şi a covorului. Dacă nu se poate, atunci o nuanţă neutră, precum bej sau alb, ori chiar o perdea mai închisă la culoare sunt foarte potrivite, aceasta din urmă pentru că un bebeluş trebuie să doarmă mult.

2. Materialul - perdeaua are rolul de a nu lăsa să pătrundă în interior prea mult praf sau prea multă lumină. Pentru camera copilului este perfectă o perdea din bumbac sau mătase.

Perdelele din camera copilului. 4 criterii de urmat

3. Lungimea - este mai nimerit să luaţi perdele scurte decât lungi până la podea. Copilul dv. va creşte şi va începe să tragă de perdele şi draperii dacă ajunge cu mânuţele la ele. O perdea scurtă cât geamul vă scuteşte de griji şi nu periclitează cu nimic copilaşul dv. Excepție fac geamurile lungi până jos, pe care trebuie să le acoperiți corespunzător.

4. Imprimeul - este un lucru mai puţin important decât restul criteriilor de luat în seamă, dar nu de neglijat. Imprimeul perdelelor pentru camera copilului va fi unul vesel, copilăresc, cu personaje din desene animate sau cu flori.

Perdelele din camera copilului. 4 criterii de urmat

Pentru că vreţi tot ce-i mai bun pentru copilul dv. puteţi lua în considerare nişte modele de perdele şi draperii de pe site-ul highendcurtain.com. Aici găsiţi o mare varietate de produse speciale pentru camera copilului, din care măcar va puteţi inspira.

fotografiile aparțin site-ului highendcurtain.com


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!





duminică, 3 septembrie 2017

Platou maxi cald de la Diesel




Platou maxi cald  de la Diesel


În vara asta am avut musafiri la masă exact în perioada în care făceam zacuscă. Şi eu am o rețetă din care ies 15 borcane mari, nu doar câteva. Îmi trebuie cel puţin două zile pline să stau de ea, până coc totul, curăț şi până o pregătesc. Iar dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că au fost 3 zile în care am făcut-o, că vinetele le copsesem dinainte de ardei şi gogoşari.

Aşadar aveam musafiri la masă, obligaţie de familie, şi, din cauza oboselii, nu aveam starea necesară să mai fac şi mâncare pt 5 persoane. Aşa că am apelat la restaurantul la care apelez de obicei, Diesel - nu e neapărat preferatul meu, însă cred că acum devine favorit, pentru că în timp ce alţii îmi închid telefonul (Laguna şi autoservirea Aroma), cei de la Diesel răspund chiar dacă e oră de vârf şi chiar dacă au restaurantul plin.

Am comandat un platou maxi cald, mix de preparate diverse, din carne. Şi am primit o tavă îmbelşugată, cu de toate, cu multă carne de toate felurile - cordon bleu de pasăre, chifteluţe, şuviţe de pasăre pane, costiţe de porc, aripi de pasăre cu susan, rulouri din cartofi prăjiţi cu bacon, crochete din cartofi cu caşcaval. Totuși, după cum era scris în meniu, aşteptam ceva mai mulţi cartofi prăjiţi, simpli, şi salată, însă salata era doar de decor, că totul a fost pus pe un pat de frunze de salată verde.

Cred că n-ar fi rău să se specifice că acest platou conţine aproape exclusiv carne, că dacă vrei salată şi garnitură trebuie să-ţi faci singur, acasă, ori să comanzi separat. Însă în orice caz, totul a fost foarte bun şi peste aşteptările mele. Un asemenea platou te scoate din impas când ai musafiri (neaşteptaţi) la masă sau când, aşa cum am păţit eu, ai musafiri dar nu ai chef de bucătărit, în căldurile verii, mai ales.

Ceea ce vedeţi pe farfuria din poză este doar un exemplu, din fiecare sortiment au fost câte minim 5-6 bucăţi, iar chifteluţele au fost vreo 20-25 (şi au fost cele mai gustoase chiftele pe care le-am mâncat vreodată). Platoul ajunge pentru 6 persoane sau chiar mai mult, dacă faceţi garnitură şi salată separat.


Platou maxi cald  de la Diesel


Poftă bună! :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...