sâmbătă, 25 iunie 2016

Prajitura cu crema (mousse) de sampanie


Prajitura cu crema (mousse) de sampanie

Si a venit și luna iunie a provocării weekend cu spor. De data asta am ales din rețetele propuse de Elena Bite pe aceea intitulata de ea prăjitură cu mousse de ciocolată albă și vanilie. Eu am făcut-o cu mici modificări datorate tăvii mele de 24 pe 42, și a faptului că, având o problemă cu aroma prea intensă de vanilie, am experimentat o cremă de șampanie (de casă, o să vă spun în rețetă despre ce este vorba). Aspectul prăjiturii mele nu este chiar cel din rețeta Elenei, n-aș putea spune de ce, dar pișcoturile mele n-au vrut deloc să se afunde în aluatul blatului (probabil diferența de densitate dintre aluat și pișcoturi?), dar am descoperit o cremă extrem de aromată și mai ales de gustoasă.

Prajitura cu crema (mousse) de sampanie
Aşadar, având în vedere că Elena a zis că are tavă de 24/24 eu am jonglat cu cantităţile, aşa: 8 ouă mai mici, 250+200 g zahăr, 200 ml lapte, 100 ml ulei, 50 g cacao, un plic de praf de copt (mare, cât două pliculeţe Otker), arome (2 pliculeţe de zahăr vanilat şi o sticluţă de esenţă de rom), 250-300 g făină (eu am pus 6 linguri pline-vârf, iar aluatul a ieşit subţire, cam ca aluatul de clătite), 12 pişcoturi, 400 ml şampanie demidulce sau dulce (ori vin spumos alb), 50 g amidon, o ciocolată albă, 300 ml frişcă bătută, 2 pliculeţe de gelatină.

Pentru sirop am folosit 250 g zahăr şi 150 ml apă pe care le-am fiert, iar la urmă am adăugat 2 căpăcele de esenţă de rom.

Ziceam că vă spun mai întâi cum stau lucrurile cu şampania aia de casă. Nu e o şampanie propriu-zisă, dar este ceva extrem de asemănător. Taică-meu făcea vin o dată la câţiva ani, şi cum el acum e printre stele, am rămas "moştenitoarea" unor damigene de diferite soiuri de vinuri. Nepricepându-mă, le-am lăsat aşa cum se prezintă, dar recent am avut nevoie să scot vin şi, de la un cunoscător care m-a ajutat, am aflat că trebuia deja să trag vinul la sticle, pentru că nu e bine să fie lăsat pe drojdie. Însă din damigeana pe care am desfăcut-o şi pe care scria că este fetească albă, au ieşit brusc la suprafaţă bule de aer şi vinul s-a spumat imediat. Nu pot preciza anul în care a fost făcut acest vin, dar cu siguranţă este de dinainte de 2012, când taică-meu a făcut ultima dată vin. Când am desfăcut damigeana, iniţial am crezut că "fierbe" dar mă întrebam cum mai poate fierbe un vin după atâta timp. După ce l-am tras în sticle, am constatat că are aceleaşi proprietăţi şi când îl torn în pahar, face multe bule mici care se ridică la suprafaţă, exact ca şi şampania, iar făcutul de bule mai durează ceva timp şi după ce licoarea s-a liniştit în paharul ei.

Să revin la reţetă.
Mai întâi am dat foc la cuptor şi am pregătit tava cu hârtie de copt pe ea. Apoi am separat gălbenuşurile de albuşuri şi am mixat albuşurile spumă tare împreună cu 150 g de zahăr. Apoi am continuat să mixez la viteza 1, adăugând uleiul, laptele, aromele, cacaoa, praful de copt şi la urmă făina. Cum am spus, mi-a rezultat un aluat destul de moale şi foarte curgător. L-am pus în tavă, am aşezat pișcoturile la distanţă unul de altul, dar n-am reuşit să le fac să între în aluat. Am dat tava la cuptor la foc potrivit cca 45 de minute, până a trecut testul scobitorii. Între timp am mixat frișca lichidă şi am dat-o la frigider, apoi am făcut crema de şampanie astfel: vinul şampanizat l-am pus la fiert cu 250 g de zahăr. Când a dat în clocot am turnat amidonul şi am amestecat energic până când a început să se întărească un pic această compoziţie. Apoi am dat deoparte şi am adăugat ciocolata bucăţele. Când s-a mai răcit am încorporat pe rând doar 4 din cele 8 gălbenuşuri (din cauză că pentru mine gălbenuşul crud este indigest), când crema era deja destul de răcorită şi gălbenuşurile nu aveau cum să se închege. După aceea am încorporat gelatina muiată în prealabil. Ca să obţin crema de pus peste prăjitură, am amestecat cu grijă compoziţia de vin în frișca bătută.

După ce am scos prăjitura din cuptor am porţionat-o aproape imediat şi am turnat un sirop făcut din apă, zahăr şi esenţă de rom. Siropul se cere pentru că pișcoturile se usucă extrem de mult după coacere. Am preferat să porţionez dinainte prăjitura pentru ca siropul fierbinte să între imediat în blat. După ce blatul însiropat s-a răcorit, am pus crema de şampanie pe deasupra (şi aceasta a ieşit destul de moale) şi am dat totul la frigider până a doua zi.

Bineînţeles că mai întâi am gustat eu din ea, ca să ştiu ce dau la musafiri. Am constatat pe "limba mea" că a ieşit o prăjitură foarte fină şi cu un gust deosebit de rafinat, care a dispărut rapid de pe tava de la masa musafirilor mei şi mă întrebau toţi ce are crema aia de este aşa de bună :)) Trebuie neapărat s-o mai fac odată, în aşa fel încât aspectul ei să nu sufere. Vreau să iasă jumătate blat, jumătate cremă.

Până atunci, vă urez, ca de obicei,
Poftă bună! :)

Prajitura cu crema (mousse) de sampanie






marți, 14 iunie 2016

Leapsa semi-culinara


Leapsa semi-culinara
Am preluat leapşa de la Cristina şi o poate lua oricine doreşte. Să vedem:

1. Ce nu vă lipseşte din frigider niciodată?

Laptele, că-l bea maică-mea în fiecare dimineaţă. Untul, că nu mănâncă nimeni aşa ceva pe pâine, dar e bun la piure şi la prăjituri. Ouăle, brânzeturile, felurite şunculiţe pt mine sau pt pisici (tot ce costă sub 25 de lei kilu' merge la farfuria pisicilor, şi vreau să zic că nu mănâncă nici ele întotdeauna coloranţii şi e-urile alea...), muşchiul file, ketchup-ul (stă cu anii în raft până îl arunc şi cumpăr altul, dar odată la câteva luni când îmi fac paste, am nevoie de el), roşiile, ciocolata de minim 75% cacao (pt prăjituri şi glazuri, când mă mai încumet să fac, pt musafiri, la cine ştie ce ocazii), stafidele, sticluţele cu arome pt prăjituri, borşul Acrisoru', măslinele, morcovul şi pătrunjelul rădăcină.

2. Ce consideraţi sănătos din ce aţi menţionat la punctul 1?

Laptele şi brânzeturile, pentru că majoritatea lor sunt de la piaţă. Ciocolata aia mai mult amară decât dulce, ouăle, pt că-s de găină de ţară, muşchiul file, pt că este de la măcelării care aparţin unor fermieri locali, măslinele, morcovul, pătrunjelul, stafidele (cred, că nu ştiu ce chimicale ar putea conţine).

3. Care vă sunt cosmeticele/parfumurile preferate?

Acum... nu mai folosesc cosmetice, când eram tânăra mă "șmăcuiam" zilnic. Aqua di Gio (Armani) şi Au thé blanc (Bvlgari) la parfumuri, oje de tip pastă pentru unghiile de la picioare (să mă laud, am pedichiuristă !!! :DD) ca şi orice tip de cremă hidratantă cumpărată din altă ţară, nu de la noi (cele care călătoriţi, aţi observat că acelaşi produs care se găseşte şi la noi şi în UE, are altă calitate acolo şi e mult mai slab la noi?). Săpun cu glicerină, ori Camey şi Nivea, gel de duş italian de la un magazin care comercializează exclusiv produse aduse de acolo (detergenţii de bucătărie mi-i mai cumpăr de la acel magazin), ruj l'Oreal şi nişte farduri mai vechi de la Amway, dar încă bune. Ah! Şi pastă de dinţi Splat, că am un mic stoc :))

4. Cine face în casa voastră cea mai multă curăţenie şi cine nu o păstrează?

Eu. Tot eu.

5. Ce urâţi să faceţi într-o zi de sâmbătă?

Curăţenie.

6. Ce vă face fericiţi în viaţa de zi cu zi?

Fericită? Starea pe care eu o numesc fericire o am doar atunci când călătoresc prin locurile pe care le vedeam doar la televizor când eram puştoaică şi nu credeam vreodată că o să le străbat cu picioarele mele, că o să le văd cu ochii mei şi că o să le ating cu degetele mele. Dar visam clipă de clipă la asta... O asemenea stare nu o am în restul zilelor. Dar când mă tolănesc pe pat alături de una dintre pisicile mele, mă simt relaxată şi bine.

7. Ce fel de oameni preferaţi să aveţi lângă voi?

Cinstiţi, corecţi, sinceri, care să aprecieze adevărul mai presus de orice, oricât de urât ar fi el şi să-l spună răspicat indiferent de consecinţe, în 90% din cazuri. Ştiu... nu există aşa ceva, sau nu prea des. De aia n-am pe nimeni lângă mine.

8. Care este primul lucru pe care îl faceţi când vă treziţi dimineaţă?

Deschid laptopul în drum spre baie.

9. Cât de mult timp v-aţi dori să aveţi disponibil pentru voi?

Am destul timp pentru mine. Sunt o raritate, aşa-i? :D Da... poate sună egoist, dar nu mi-a plăcut niciodată să am grijă de altcineva, de aia n-am suportat să locuiesc cu altcineva; mi s-a părut stresant să fac mâncare pt altul, să curăț după el, să spăl rufele lui, să-i calc hainele (e lucrul cel mai insuportabil de făcut), să-l aştept cu masa pusă şi să mă întreb oare dacă-i place mâncarea de azi sau face gălăgie că nu este bună.... Copii n-am, în schimb am o mamă tare mofturoasă... ei, asta este, mai fac şi sacrificii, totuşi.

10. Care sunt principiile voastre pentru o viaţă mai faină?

Am două pe care le respect cu destul de multă sfinţenie: fă mereu aşa cum simţi şi îndepărtează-te de oamenii care creează probleme sau complică inutil viața.




vineri, 3 iunie 2016

Fasole prajita (pastai)


Fasole prajita

Azi vă prezint o mâncare de post, citesc pe internet că e specialitate moldovenească, foarte potrivită pentru sezonul actual, când tarabele din pieţe sunt pline de fasole păstăi, soiul de culoare galbenă, preferata noastră. Am cumpărat două kilograme de fasole păstăi, ca să-mi fac şi pofta mea, o mâncare cu zeamă şi cu pulpe de pui, dar şi a maică-mii care preferă fasolea prăjită.

Cum se face: la 1 kg de fasole păstăi se adaugă o legătură de ceapă verde, sare, piper, ulei pentru prăjit, usturoi după gust, pătrunjel verde. Din cantitatea asta ies cam 3 porţii de mâncare.

Mai întâi se rup codiţele păstăilor apoi se spală în mai multe ape şi se lasă la scurs. Ceapă spălată bine se taie rondele şi se căleşte înăbuşit în ulei, cu puţină sare, într-o tigaie cu coadă cu marginea mai înaltă, aşa că un wok. Când este înmuiată, se adaugă fasolea, ruptă în două sau trei, depinde cât de lungi sunt păstăile. Dacă vi se pare necesar, adăugaţi şi cca 50-100 ml apă, dar dacă fasolea e proaspăt culeasă, nu este nevoie. Se lasă focul la potrivit şi capacul pe tigaie.
Fasolea va lăsa ceva apă şi păstăile se vor înmuia de la sine. Din când în când amestecaţi ca să nu se prindă de fundul tigăii. Între timp curăţaţi câţiva căţei de usturoi şi adăugaţi-i în tigaie. Când apa a scăzut complet şi nu mai rămâne decât uleiul pus iniţial, iar fasolea a devenit moale şi de culoare kaki, mâncarea este gata. Potriviţi de sare, adăugaţi puţin piper, pătrunjelul verde, tocat şi amestecaţi bine apoi închideţi focul.

Se serveşte cu mămăliguţă rece, cu pâine, şi cu carne friptă separat, dacă doriţi, dar oricum aţi consuma-o, fasolea prăjită este o mâncare de vară delicioasă şi uşoară, cu puţine calorii, aşadar potrivită în special doamnelor şi domnişoarelor. Însă am văzut şi domni care o servesc cu plăcere, alături de o pulpă de pui friptă la cuptor, ca să fie mai săţioasă.

Poftă bună! :)

Fasole prajita



marți, 31 mai 2016

Serbet de trandafiri




Serbet de trandafiri


Mai întâi să vă atenționez că șerbetul de trandafiri se face din petalele aceleiași specii ca și dulceața de trandafiri, adică din trandafirul de Damasc, aveți poza mai jos. În nici un caz nu se pun petale de trandafir obișnuit.

sursă foto:

Serbet de trandafiri

Cantitățile, așa cum le știu de la maică-mea, sunt așa: la 100 de petale, o cană de apă, o cană de zahăr, 2 lămâi. Cana să fie de cca 200-250 g.

Puneţi petalele de trandafiri într-o strecurătoare şi spălați bine sub jet de apă, ca să îndepărtaţi polenul şi praful. Apoi frecaţi cu zeama de la o lămâie. După cca 10-15 minute de odihnă puneţi petalele într-o cratiţă cu 100 ml de apă, să fiarbă câteva minute la foc mediu, după care luați cratița de pe foc, acoperiți cu un capac şi lăsați să se răcorească puţin.

Într-o cratiţă mai mare puneți apoi zahărul, petalele fierte, cu tot cu zeama respectivă, restul de apă şi sucul de la a doua lămâie. Se pune totul la fiert pe aragaz şi se spumează ori de câte ori este necesar. Când siropul este destul de gros şi se formează băşici, se încearcă pe o farfurie rece o picătură, să nu se prelingă, sau se face proba cu paharul de apă rece (o picătură de sirop fierbinte pusă în apă rece, trebuie să nu se împrăştie în apă, dacă siropul este gata, bine legat). După aceea se ia de pe foc şi se pune pe un fund din lemn să se mai răcorească, apoi se începe frecatul cu o lingură de lemn, în acelaşi sens ca la maioneză. Operaţiunea asta este cea mai migăloasă şi obositoare, pt că trebuie să frecaţi aproape neîncetat cca 20-30 de minute, sau mai mult (depinde de cantitatea totală) pentru un şerbet corect pregătit. Pe măsură ce amestecaţi, compoziţia devine mată şi se întăreşte. Şerbetul bine făcut seamănă cu plastilina, adică poate fi modelat cu mâinile. Dar... acum, fiecare după cum poate. Eu recunosc că n-am avut prea multă răbdare şi şerbetul meu a ieşit relativ moale.

Serbet de trandafiri

Cât este cald încă, şerbetul se pune la borcane curate şi uscate, apăsându- se cu o lingură pentru a nu rămâne goluri de aer. Se capsează şi se păstrează la cămară. Se serveşte câte o linguriţă plină de şerbet într-un pahar cu apă, ca pe vremea străbunicilor noastre.

Poftă bună!



Serbet de trandafiri




sâmbătă, 21 mai 2016

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)



Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)

Provocarea Weekend cu spor de luna aceasta este găzduită de celebra Sidonia Toncean de la Sidy's Kitchen, care ne-a lăsat multă libertate de alegere a unei reţete. Blogul ei îl vizitez de multă vreme şi tot de multă vreme mi-am propus să pregătesc şi eu prăjitura Fanta văzută la ea. Până acum, nu s-a ivit ocazia, dar pentru că azi e o zi specială, ieri am prestat prăjitura asta, pentru mine dar mai ales pentru vecinii, rudele şi prietenii mei, fie ei Elene şi Constantini sau nu, cărora le-am împărţit câte ceva de-ale gurii întru amintirea şi spre pomenirea tatălui meu, care m-a învăţat să prăjituresc şi să gătesc.

Am făcut unele mici modificări ale reţetei, pentru că aveam nevoie de o porţie dublă, în special la cremă şi la glazură. Dar să vedem ce paşi am urmat eu pentru realizarea a două torturi Fanta:

Pentru blat am folosit aşa: 4 ouă, 8 linguri zahăr, 5 linguri pline cu făină, 2 linguri de cacao neagră (adică de foarte bună calitate), 100 ml ulei, 1 plic praf de copt, esenţă de rom.

Pentru crema de brânză: 500 g brânză de vaci, 7 linguri cu zahăr pudră, un pachet de unt (200 g), 1 pachețel de zahăr vanilat.

Pentru jeleul Fanta am folosit: 2 plicuri de budincă de vanilie Bourbon, 6 linguri de zahăr, 800 ml de suc Fanta, esenţă de portocale, 1 plic mic de gelatină (opțional).

MOD de PREPARARE :

Se mixează spumă tare albuşurile cu zahărul, apoi adăugăm gălbenuşurile pe rând, uleiul, praful de copt, esenţa de rom, cacaoa şi făina. Ultimele două ingrediente le-am mixat la viteza 1. Compoziţia am pus-o într-o formă de tort mare (diametrul 28 cm) tapetată cu hârtie de copt, cca 40 de minute la foc mediu, în cuptorul preîncălzit. Blatul mi-a ieşit gros de cca 3 degete, aşa că l-am tăiat în două.

Am mixat untul cu zahărul pudră până când a ieşit o cremă (care s-a tăiat, asta e, untul a fost apos, dar nu m-am panicat deloc, pentru că în acest caz, surplusul de sirop rezultat a intrat în blat şi a fost ex-ce-lent! :) ), apoi am încorporat brânza de vaci (de la piaţă, e o brânză specifică zonei Moldovei, moale şi untoasă; crema poate fi făcută şi cu mascarpone şi sunt sigură că ar ieşi mult mai bună aşa). Am dat crema la frigider.

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)
Jeleul l-am făcut astfel: conţinutul plicurilor de budincă l-am pus într-un ibric şi l-am amestecat cu cca 100 ml de Fanta. Cele 700 ml rămase, le-am pus pe foc împreună cu zahărul până când sucul a început să clocotească şi zahărul s-a dizolvat complet (iniţial îl pusesem la bain marie, dar am văzut că jeleul nu se prinde de vas aşa că am pus totul direct pe foc). Am turnat praful de budincă din ibric peste siropul de Fanta care fierbea şi am amestecat continuu cu telul până când s-a îngroşat jeleul, apoi am dat deoparte continuând să amestec energic încă 2-3 minute. Apoi am topit gelatina în puţină apă caldă de la robinet şi când am considerat eu că jeleul are mai puţin de 60 de grade, am amestecat gelatina în el.

[Am făcut asta ca să fiu sigură că se întăreşte la frigider, din două mari motive: primul, că este prima oară când folosesc praf de budincă din comerţ (din acelaşi motiv am pus doar 400 ml de Fanta per plic de budincă, şi nu 500 ml, conform indicaţiilor; pentru că, scuzele mele, dar nu am foarte mare încredere în produsele din comerţul nostru. Sunt păţită, de aceea îmi iau măsuri de precauţie, cu o altă ocazie am ratat o frişcă pentru că am pus cât lapte scria, dar praful nu avea calitatea înscrisă pe ambalaj), iar al doilea, că am preparat această prăjitură pentru prima oară şi urma să o testeze minim 12 persoane, deci... trebuia să fiu sută la sută sigură că-mi iese totul perfect :)] 

După aceea, cât era jeleul cald bine, am adăugat un căpăcel de esenţă de portocale, pentru a-i potenţa aroma de Fanta.

Când blatul s-a răcit complet, l-am tăiat în două, am umplut ambele blaturi cu crema de brânză, iar pe deasupra am turnat cu lingura jeleul călduţ. Am dar torturile la rece. Primele porţii s-au mâncat după vreo 3 ore, dar cel mai bine este ca această prăjitură să aibă timp 5-6 ore măcar, să stea la frigider.

Ce am învăţat de la prăjitura Fanta şi ce mai poate fi modificat la ea:
- în primul rând că este delicioasă! :) cred că e una dintre cele mai bune prăjituri pe care le-am mâncat vreodată.
- apoi, că e mai bine să o asamblaţi fără cercul lateral al formei de tort, decât cu. Jeleul s-a lipit de pereţii cercului metalic şi când l-am scos, s-au rupt bucăţi din jeleu.
- deşi nu am folosit sirop, prăjitura mea a ieşit însiropată, probabil de la crema tăiată şi de la brânza care fusese moale și cumva apoasă. Acesta consider că a fost un avantaj, pentru că blatul iese relativ uscat.
- cine doreşte, poate folosi mai puţin zahăr. Mie nu-mi plac dulciurile ne-dulci. Ori sunt dulci şi aromate, ori nici pisica nu le mănâncă... :)
- brânza din cremă trebuie să fie moale, păstoasă, dacă se poate, nu aspră şi uscată.
- Fanta poate fi înlocuit cu suc natural de portocale, dar atunci nu se mai cheamă prăjitură Fanta :P :)

Altfel, toate bune, de aseară şi până azi, mai am câteva resturi de pe marginea celor două torturi Fanta (am porționat-o clasic, în pătrate, pentru că marginile au fost inestetice) şi 6 cuburele păstrate pentru vecina mea, care acum nu este acasă, dar mi-a pus în vedere să n-o uit, aşa că... de prăjitura asta vă veți linge pe degete!

Poftă bună!

Prajitura Fanta (provocarea weekend cu spor)




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...