duminică, 26 februarie 2017

Ciorba de pui a la grec


Ciorba de pui a la grec


Iată încă o reţetă marca weekend cu spor, gazdă de februarie fiind Margareta. O ciorbă a la grec, bună de tot, recunosc că am fost cam reticentă când am văzut că trebuie acrită cu lămâie, dar gustul este nemaipomenit şi am de gând să mai prestez încă odată ciorba asta, cu târtiţe de curcan, chiar mâine, pentru că ceea ce vedeţi mai jos e făcut acum două săptămâni, doar că n-am avut vreme destulă să editez pozele.

Aşadar, punem cca 5-700g carne de pasăre, eu am avut aripi de pui, 2-3 morcovi, 2 cepe mărişoare, albitură (pătrunjel rădăcină, păstârnac, ţelină - în ce proporţii vă place, eu prefer mai mult pătrunjel şi doar de gust din celelalte două), o mână de orez, ou şi smântână pentru dresală, cca 200 ml lapte, zeamă de lămâie (eu am pus de la o lămâie mare), sare, piper, verdeaţă (leuştean şi pătrunjel verde), ulei, apă.

Se pune mai întâi carnea la călit în ulei cu un praf de sare, iar când se rumeneşte uşor se adaugă ceapă curăţată şi tăiată mărunt. După ce această devine sticloasă se adaugă legumele rădăcinoase, curăţate şi date prin răzătoarea mare. Se amestecă bine de câteva ori şi apoi se toarnă apă să cuprindă totul plus câteva degete de apă în plus. Cine doreşte ciorba mai lungă, poate pune 3-4 litri de apă, nouă ne place ciorba deasă, mai mult ca o mâncare zemoasă bine. Se lasă să fiarbă, se spumează, iar când carnea este moale se adaugă orezul spălat. Se mai lasă să fiarbă cca 15 minute, până se înmoaie bine orezul. Atenţie, apa să fie mereu cu 2-3 degete deasupra ingredientelor. La urmă se adaugă zeama de lămâie şi după ce dă câteva clocote se pune şi oul bătut cu smântână, iar la urmă de tot, laptele. Am potrivit de sare şi piper, am presărat verdeaţă tocată şi am închis focul lăsând capacul pus.

Ciorba de pui a la grec Acum, mie mi s-au brânzit puţin laptele şi smântâna, ori din cauza lămâii, ori ceva n-am făcut eu bine. Dar nu-i nimic, repetiţia este mama învăţăturii :) la urma urmei, gustul contează, şi a ieşit excelent!

Poftă bună şi mulţumesc, Margareta!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 22 ianuarie 2017

Ciuperci cu maioneza si usturoi



Ciuperci cu maioneza si usturoi

Este weekend, deci postăm pentru provocarea weekend cu spor. Luna aceasta a venit rândul Monicăi Horoiu de la furnicutza-bucătar să fie gazdă. Eu am ales de pe blogul ei o reţeta simplă dar care e de mare efect, chiar şi la o masă festivă. Monica o numeşte salată de ciuperci, eu o mănânc ca atare pe pâine, dar oricum ar fi consumată această combinaţie de ciuperci, maioneză şi usturoi, e ceva tare bun şi place la multă lume, din câte am auzit.

Ciuperci cu maioneza si usturoi
La bază, cum spuneam, e o reţeta foarte simplă - eu am folosit un borcan mic de ciuperci întregi pe care le-am fiert cca 10 minute, apoi le-am scurs imediat de apă (mie nu-mi place textura ciupercilor ca atare din borcan, e o chestiune de gust personal), 3-4 linguri de maioneză şi 5 căţei de usturoi daţi prin sita specială. Şi dacă tot am pomenit de maioneză, să spun că eu am descoperit recent cum se poate obţine o maioneză perfectă într-un minut.

Ciuperci cu maioneza si usturoi Metoda o am de la un domn care a preluat-o de pe net, dar eu nu am pus toate ingredientele de acolo, ci am făcut aşa: un ou întreg, crud, se pune în vasul blenderului cu un pic de sare. Se adaugă zeama de la jumătate de lămâie de mărime medie şi se completează cu ulei până la semnul de 300 ml de pe vas. Am lăsat ingredientele aşa timp de 10-15 minute, pentru că ele trebuie să aibă toate aceeaşi temperatură, iar eu ţin ouăle şi lămâile la frigider, în timp ce uleiul este în dulap, aşadar uleiul era mult mai cald decât celelalte ingrediente. După ce temperatura lor se uniformizează, se bagă blenderul ţinut perfect vertical, cu cuţitul direct pe gălbenuş. Se porneşte blenderul şi în primele 10-15 secunde nu se mişcă deloc. În acest timp deja se formează maioneză. După primele 10-15 secunde puteţi ridica uşor blenderul sau îl puteţi mişca oblic ca să se încorporeze tot uleiul. Într-un minut iese o maioneză excelentă! La ea puteţi adăuga muştar, piper, oţet, orice altceva doriţi, dar adăugând oţet sau zeamă de lămâie mai multă, mai trebuie adăugat ulei, pentru că acreala înmoaie maioneza.

Ciupercile amestecate cu maioneză şi usturoi se mai pot asezona cu orice vă place şi se potriveşte la gust. Eu doar am adăugat puţin piper. Se serveşte imediat şi dispare rapid din farfuriile mesenilor!


Poftă bună! :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 4 decembrie 2016

Paine cu iaurt - weekend cu spor


Paine cu iaurt - weekend cu spor

Şi am ajuns şi la luna decembrie a provocării weekend cu spor iniţiată de Ştefania, tot ea fiind şi gazdă acestei ediţii. De data asta Ştefania ne-a propus trei secţiuni foarte potrivite pentru vremea sărbătorilor, şi anume, aluaturi, prăjituri, fursecuri. Cu fursecurile nu le am, dar mărturisesc că am fost foarte tentată să fac o prăjitură, însă nu m-am putut hotărî la care din ele să mă opresc, aşa că am ales ceva mai simplu de făcut, dar foarte bun şi apreciat în multe familii - pâinea de casă, cu iaurt.

Conform reţetei am folosit aşa: 1 kg de făină amestec (700 g albă, 250 g de secară, 2 linguri de făină psyllium - mi se pare mie că face pâinea pufoasă, dar nu e musai să puneţi dacă nu aveţi), 275 ml iaurt (de casă), 700 ml apă caldă, un cubuleţ de drojdie, lapte şi zahăr pt maia, ulei, sare.

Paine cu iaurt - weekend cu spor
Am pus făina într-un lighenaş, cu sarea (o linguriţă) şi iaurtul, şi le-am lăsat în bucătărie ca să fie toate la temperatura camerei cca 30 de minute. Apoi am pus într-o cană câteva linguri de lapte cald, o linguriţă de zahăr şi una de făină şi drojdia bucățălită. Am amestecat bine totul cu o linguriţă şi am lăsat cana pe masă cam 10 minute, până când maiaua a crescut şi s-a umflat peste jumătatea cănii. Am adăugat această maia în ligheanul cu ingredientele şi am început să frământ uşor adăugând apă călduţă, câte puţin, până când am ajuns la consistenţa care-mi place mie la aluatul de pâine. Adică nici prea moale, dar nici prea tare. Am frământat cca 10 minute până când totul a fost omogen şi aluatul începea să facă băşici, apoi am adăugat 2 linguri de ulei în palme şi am adunat aluatul în mijlocul lighenaşului. Am acoperit cu un prosop curat şi am lăsat la dospit pe aragaz, unde deja dădusem foc la cuptor. După o oră și mai bine (n-am cronometrat exact că am ieșit la cumpărături, dar când aluatul crescuse până la buza ligheanului) am uns o tavă (de pizza am folosit eu) cu ulei şi am pus aluatul în ea formându-l ca pe o pâine rotundă. Mai trebuia să-l las la crescut în tavă încă măcar jumătate de oră, dar presată de timp că venea cineva la prânz şi nu aveam pâine în casă, după câteva minute am făcut nişte crestături cu vârful cuţitului pe pâine (nu s-au desfăcut aşa cum aş fi dorit), apoi am dat tava la cuptor la foc potrivit spre mic, în partea de jos a cuptorului, cca 75 de minute. Prefer să coc pâinea mai încet, prin metoda slow cooking, decât s-o pripesc în jumătate de oră și să nu iasă pufoasă și afânată.

Paine cu iaurt - weekend cu spor

Când a fost gata am scos tava şi am acoperit cu un prosop uşor umed, iar după câteva minute am scos pâinea din tavă şi am lăsat-o pe un fund din lemn la răcorit, tot cu prosopul pe ea. Am mâncat primele felii, calde bine de tot. Erau foarte pufoase şi cu coaja moale.

Mie mi-a plăcut tare mult reţeta asta de pâine, şi cu siguranţă o voi mai folosi şi de aici încolo. Mulțumesc, Ștefania!


Poftă bună! :)

Paine cu iaurt - weekend cu spor


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




duminică, 27 noiembrie 2016

Terina de pui


Terina de pui

La început am vrut să fac o salată boeuf în formă de terină, cu ouă la mijloc, dar mai apoi am căutat o reţetă de terină franţuzească, de curiozitate, să văd şi eu ce este aceea. Şi am găsit, una de pui, pe care am adaptat-o la ceea ce voiam eu să fie.

Am avut aşa: 2 bucăţi mari de piept de pui, de cca 500 g în total, 2 cepe, un morcov mic şi o rădăcină de pătrunjel mică, 3 ouă, verdeaţă tocată, sare, piper alb, cimbru, cca 100 g de şuncă ţărănească tăiată cubuleţe, 2 felii de pâine albă muiată, ouă fierte, ulei, apă.

Metodă

Terina de pui
Pieptul de pui l-am porţionat în fâşii pe care le-am tocat prin sita măruntă a mașinii, dar înainte de asta am păstrat cca 70 g de carne de pui pe care doar am tăiat-o cubuleţe. Carnea trebuie să fie ca o pastă şi cine are un blender mai puternic, poate da carnea la blender. După aceea am procedat ca la orice tocătură, adică am adăugat pâinea muiată în apă (sau în lapte, cine doreşte), ceapa tăiată fin şi sotată în ulei, 3 ouă, sare, piper alb, cimbru, apoi morcovul şi pătrunjelul rădăcină tăiate cubuleţe (şi fierte în prealabil, eu nu le-am fiert şi au rămas tari, deşi am ţinut terina 90 de minute la cuptor; nu-mi dau seama de ce legumele nu s-au înmuiat, dar de acum înainte n-o să le mai pun crude în carne), verdeaţa tocată, bucăţica de piept tăiată cubuleţe şi şunculiţa tăiată fâşii sau cubuleţe. Am pus şunculiţă de porc pentru că m-am gândit că pieptul de pui e cam sec şi un mic adaos de slăninuţă nu-i strică nici la gust şi nici la fineţe. Şi am avut dreptate. Până am amestecat totul bine, am pus şi 4 ouă la fiert - mie doar 4 mi-au trebuit, fiecare pune câte este nevoie, în funcţie de tavă.

Terina de pui

După ce am amestecat bine totul cu mâinile, am adăugat câteva linguri de ulei şi o jumătate de pahar de apă, pentru că mie mi s-a părut cam uscată compoziţia. Am aşezat jumătate din amestec într-o tavă de cozonac cu hârtie de copt pe ea, am aranjat ouăle, fierte tare şi decojite, pe lungime, apoi am pus restul de tocătură nivelând frumos. Am dat tava la cuptor, fără s-o ung cu ou - voiam să iasă totul cât mai alb - pusă într-o altă tavă, întinsă, unde am turnat două pahare de apă. Acesta este un specific al terinei, se coace oarecum la bain marie. Focul l-am potrivit la cca 160 de grade, adică ceva mai jos decât linia pentru "foc potrivit" şi am lăsat să se coacă o oră şi jumătate.

Terina de pui
Când am scos terina din tavă, era destul de îmbibată cu apă, aşa că mai întâi am tăiat un capăt şi am lăsat să iasă apa din ea. N-a curs multă, doar jumătatea de pahar pe care o adăugasem în compoziție. După ce s-a răcorit bine, am porţionat-o şi am decorat-o cu puţină maioneză. Dacă doriţi, când este rece o puteţi îmbrăca în maioneză, sau în aspic, sau o puteţi decora cum doriţi dv. Din lipsă de spaţiu pe masă, am pus la fiecare musafir în față câte un platou cu aperitive, printre care şi o felie mai grosuţă, de terină.
Nouă ne-a plăcut mai mult decât clasicul drob cu carne de pui, terina este mai fină şi mai gustoasă, probabil datorită coacerii în tava cu apă.

Vă recomand s-o încercaţi şi să constataţi dv. înşivă dacă este aşa cum am spus sau nu.

Poftă bună! :)

Terina de pui

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles


Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

Şi am desfăcut şi ultima pungă de carne de struţ dată spre testare de către struţi.ro în cadrul campaniei Gourmet-de-Struţ. Conţinea un tip de carne numit gulaş, deja tăiat bucăţele şi, din punctul meu de vedere a fost cea mai spornică bucată, pentru că s-a mâncat la masă, am dat şi altora la gustat, şi mi-au mai rămas şi mie câteva bucăţele bune.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles
Aşadar, am pregătit acest ostropel de ziua mamei mele, la o masă mai restrânsă, ce-i drept, dar bogată în fel de fel de bunătăţi. Am pus bucăţile de carne de struţ în tigaia cu ulei şi cu o ceapă mică tocată mărunt şi am lăsat să se soteze cam 20 de minute, apoi am scos cu o spumieră bucăţile de carne şi ceapă înmuiată bine, şi am adăugat în sosul rămas nişte sos de ardei iute, piper, sare, o roşie mică tocată (şi decojita mai întâi) şi am lăsat să scadă acest sos până a devenit mai consistent şi mai vârtos. La urmă am adăugat 2 linguri de sos worchester (din păcate nu vă pot da reţeta pentru că acest sos nu se face în casă, datorită pregătirii lui - necesită nişte ani pentru maturare - ci se găseşte de cumpărat la marketuri), care este asemănător la gust cu un oţet balsamic mai dulceag, şi am mai pus nişte pătrunjel şi mărar tocat. Am stins focul şi am pus acest sos peste bucăţile de carne de struţ.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

La masă am servit ostropelul alături de verzişoare de Bruxelles sotate, cu puţină sare. Musafirii care l-au degustat au spus, ca şi alţi degustători, că este ca o carne de mânzat (viţel de 2 ani) şi că dacă nu spuneam că este struţ, nu şi-ar fi dat seama că nu e vită.

Ostropel de strut cu sos worchester si varza de Bruxelles

Şi, cu toate că denumirea acestui fel de mâncare sună elaborat, aşa, şi cumva preţios, să ştiţi că se pregăteşte rapid, în maximum 30 de minute totul este gata de servire. Eu vă invit să îndrăzniţi să folosiţi carnea de struţ în alimentaţie pentru că este o carne bio, struţii nefiind injectaţi nici cu hormoni şi nici îndopați cu antibiotice. Caracteristicile ei o recomandă ca pe o carne curată şi sănătoasă, fără grăsimi, numai bună de mâncat de către cei care vor să ţină o dietă.

Asa ca nu-mi rămâne de spus decât:

Poftă bună! :)

#buzzStore, #buzzgourmetdestrut  #mancamsanatos


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...