duminică, 10 iulie 2016

Gulyas unguresc




Gulyas unguresc

Acum vreo câteva săptămâni am făcut un gulaş, cum zicem noi - gulyas, corect - după o reţetă originală postată de Sidonia pe blogul ei. N-am reuşit s-o respect în totalitate, mai întâi pentru că noi nu prea mâncăm carne de miel nici la Paşte, şi pentru că am fost nevoită s-o adaptez la două condiţii obligatorii: nu pot consuma ceva prea iute, şi nu am avut un ceaun îndeajuns de mare ca să prepar acest gulyas aşa cum trebuie.

Dar vă asigur că a fost o mâncare deosebit de gustoasă şi a fost foarte apreciată de un văr, jumătate maghiar, care mi-a spus că de mult n-a mai avut parte de un gulaş "ca la mama lui". Mama lui fiind, de data asta, Sidy :)

Am folosit aşa: cca 500 g carne de porc denumită lucru de către comerciant (nişte fâşii de pe burta porcului, o carne bună de tocat, bună de varză cu carne şi de tocăniţe precum acest gulyas), 1 morcov mare, 2 rădăcini de pătrunjel, o bucăţică de ţelină, 2 cepe, usturoi, 2-3 cartofi medii, seminţe de chimen, boia de ardei dulce şi iute, sare, piper, pătrunjel verde, ulei, iar pentru găluști : 1 ou, 2 linguri ulei, făină cât cuprinde, 3-4 linguri apă minerală.

Mai întâi am pregătit legumele apoi le-am dat prin răzătoare, mai puţin cartofii pe care i-am tăiat ca pentru tocăniţă, şi ceapa pe care am tăiat-o mărunt. Carnea am porţionat-o în bucăţele mai mici şi am pus-o la călit împreună cu puţină sare şi cu ceapă, în tigaia înaltă, cu capacul pus. Am adăugat apoi legumele şi am pus apă să cuprindă ingredientele, apoi am lăsat să fiarbă molcom la foc domol cam o jumătate de oră. În acest timp am preparat aluatul de găluști şi am respectat indicaţia Sidoniei, să fie asemănător cu aluatul de clătite. De altfel se și prepară la fel. Dar găluştile mele s-au împrăştiat în zeamă :))) nu-i bai, gustul contează. După experienţa asta mă gândesc că găluştile de la gulyas ar trebui să fie mai tărişoare, cam ca acelea de gris de la supă, înainte de a le pune în zeamă. După ce găluştile au fiert, adică după încă vreo 10 minute, am adăugat condimentele: piper, chimen (eu am pus câteva fire doar, dar fiecare poate pune cât doreşte), usturoiul tăiat bucățele şi boiaua de ambele feluri. Am mai lăsat să dea câteva clocote iar înainte de a închide focul am presărat pătrunjel verde pe deasupra.

Gulyas unguresc

A ieşit ceva de nu mi-a mai trebuit nici salată, ci doar o bucată de pită coaptă în cuptor din acela cum doar pe la ţară mai găseşti, neagră şi proaspătă. Din fericire, pe la noi mai sunt mici producători locali de pâine din asta cu gust de pâine, făcută la cuptor cu jar, nu la cel electric. Şi iese o pâine mare, rotundă şi aromată, de mănânci o săptămână din ea şi nu se termină. Pentru cunoscători, e vorba de pâinea din zona Bicazului, pâine de Damuc :) Aşa că, deşi e vară şi e cald, pentru un gulyas unguresc ca la mama lui, mă sacrific să stau la aragaz să-l gătesc.


Poftă bună! :)



7 comentarii:

  1. Doamne cum arata...poza de revista ! Dar cel mai mult ma bucur ca vi-a placut si asta conteaza cel mai mult.
    Daca te uiti la gulyasul tau si apoi la gulyasul meu ai sa vezi diferenta intre boia si paprika ! Al meu este mai rosu la culoare si sa sti ca se pune chimen mult pentru va el e spechific gulyasului.Cred ca ti nu prea esti fan chimen de ai pus putin...dar acestea sunt amanunte, principalul este ca ati savurat ceea ce a iesit !
    Sa va fie de bine si ....cine stie, poate o data si o data ai sa ajungi pe meleagurile mele sa facem impreuna un gulyas !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ce se poate, Sidy, dar pe la noi la magazine sincer ma indoiesc ca se gaseste paprika :) Intr-adevar, eu asa de mult dintr-un condiment nu pun niciodata la mancare, nu-mi plac gusturile si mirosurile pregnante, doar asa, mai suave. N-am fost obisnuita cu arome, maica-mea nu punea decat sare si foarte putin piper in mancare, plus patrunjel verde. Ea alte arome nu accepta si nu-i plac. Bine, ca ea nici n-a gustat din gulyas, dar nu asta vrea sa zic, ci faptul ca eu de mica am mancat mancaruri foarte putin aromate, ca asa s-a mancat la noi in casa. Aromele puternice ma deranjeaza gustativ si olfactiv, eu prefer sa simt gustul ingredientelor dintr-o mancare, nu al ierburilor puse in ea. Dar fireste, fiecare cum s-a obisnuit, si este greu sa-ti schimbi niste obiceiuri inradacinate de zeci de ani in minte si in corp.

      Si mie mi-ar face placere sa ne (intre)vedem odata si odata. :D as gati si eu ceva specific familiei mele, dar probabil ca mancarea asa cum o fac eu ti s-ar parea absolut insipida. :)))))

      Ștergere
    2. P.S. multumesc mult! ce ma umflu in pene ca mi-ai zis ca am o poza de revista! s-a nimerit, s-a nimerit, Sidy ;)

      Ștergere
  2. O bunatate! Anul acesta ajung, in concediu si in zona voastra. Abia astept sa gust acest preparat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gulyasul nu e specific Moldovei, dar merita facut oricand si oriunde!

      Ștergere
  3. imi ploua in gura. Am numai pepene in frigider si nici o sansa sa imi vina cheful sa gatesc pe caldura asta dar imi notez reteta pentru zile mai racoroase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine ca ai tai nu fac nazuri la mancare. La mine e altfel, sunt nevoita sa gatesc, chiar daca eu as manca doar un sandvici acolo, si niste iaurt.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...