Ciocolata e complicată. Se obține din arborele de cacao, Theobroma cacao, care crește doar în zona ecuatorială, pe o bandă care cuprinde 20 de grade latitudine, la nord și la sud de Ecuator, și doar până la cel mult 300 m altitudine a reliefului. Acest arbore are nevoie de umbră, de la copacii mai înalți ca el, de umiditate și de o temperatură constantă de peste 16 grade Celsius. Arborele de cacao nu poate fi cultivat, pentru că apar boli care distrug plantațiile în câteva săptămâni. Crește în mod spontan în pădurea ecuatorială.
Boabele de cacao, care cresc în interiorul unui fruct asemănător unei mingi de rugby, trebuie culese cu multă atenție, pentru ca mugurii din care se vor dezvolta alte boabe să nu se rupă. Procesul prin care boabele maronii se transformă în tabletele lucioase și dulci de ciocolată este mai îndelungat și mai precis decât orice alt produs din istoria culinară a lumii și implică o îmbinare de tehnologie și muncă manuală grea care nu există la un loc într-o aceeași economie națională, care necesită mult timp, petrecut în zone climatice diferite.
Ciocolata pe care o cunoaștem este un produs alimentar modern, a unei lumi divizate între munca manuală prost plătită și procesarea alimentară mecanizată, între culegători flămânzi și consumatori sătui, între națiunile sărace de la Ecuator și țările super-dezvoltate ale Americii și Europei.
2. Ciocolata Americii Centrale
La început nu exista ciocolată. Arborele de cacao creștea în mod spontan în America Centrală înainte de a fi cucerită de europeni, dar acela era o altă specie de Theobroma. Arborele așa cum îl știm azi este o specie obținută prin altoire de către primele civilizații ale Americii. Se pare că există dovezi că olmecii, oameni care au locuit pe litoralul golfului Mexic între anii 1500 și 400 î. H. ar fi obținut arborele de cacao altoit. Din acea vreme sunt puține dovezi, însă din perioada următoare, de la civilizația Mayașă au rămas hieroglife și picturi pe vase care atestă folosirea boabelor de cacao. Multe din vasele găsite și testate la un laborator din Pennsylvania, SUA, conțin urme de theobromină, o componentă a ciocolatei care nu se distruge timp de secole întregi. Din epoca post-clasică au supraviețuit patru cărți care vorbesc despre recoltarea boabelor de cacao, despre prepararea și consumul ciocolatei. Boabele erau culese, lăsate la fermentat apoi uscate, după care erau transportate distanțe lungi, în zonele mai înalte, unde erau pregătite pentru consum. Atunci femeile, întotdeauna femeile, prăjeau boabele și apoi le pisau cu un pistil numit mano, într-un vas numit metate. După aceea se adăuga niște pastă din făină de porumb, condimente - vanilie, ardei iute și altele - și rezulta o pastă folosită pentru a prepara ciocolata sub formă de băutură, caldă sau rece, dar pasta se putea și prepara sub formă de cubulețe pentru a fi consumată pe parcursul călătoriilor lungi.
- va urma -
sursă text: Chocolate - a global history, by Sarah Moss and Alexander Badenoch
sursă foto: wikimedia.com, cirad.fr și un mesaj forward primit pe email
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin utilizarea acestui formular va dati acceptul ca acest site sa foloseasca si sa stocheze exclusiv pentru comentarii datele personale pe care le introduceti (nume, site sau cont google).