duminică, 1 ianuarie 2012

Quiche lorraine

Aşa, deci am păşit în 2012. Ca să începem cu ceva bun şi fiţos (deşi e o aparenţă, doar - despre fiţe vorbesc), am ales să postez reţeta de quiche lorraine făcută ieri la prânz.

Quiche lorraine este o reţetă franţuzească, deşi se pare că originea ei este intr-o mâncare englezească de prin secolul al paisprezecelea. La începuturi, era doar o foaie de plăcintă cu umplutură şi cu bucăţele de şuncă. Ulterior i s-a adăugat brânză, iar varianta pe care am facut-o eu, conţinând ceapă, se pare că se numeşte quiche alsaciană, nu lorenă. Dar am considerat că acest amănunt contează ceva mai puţin, din moment ce reţeta din care m-am inspirat, din colecţia Bucătarul Meu, o numeşte lorraine şi o asezonează cu rondele de ceapă.

Varianta mea de quiche este aşa:
- o foaie de placinta, 2-3 linguri de piure de cartofi, bucăţele de sunca presata si o felie groasa de mortadella taiate fîşii, o ceapa mica, masline, o ceasca de lapte, 2 oua, putin ulei, sare, cascaval ras.

Modul de preparare: am uns o forma de tarta si am pus foaia de placinta in ea, taind marginile. Am pus piure-ul de cartofi cam pana la jumatatea formei,

apoi am presarat fâşiile de sunca si de mortadella.

Am ras cascaval pe deasupra, am presarat rondelele de ceapa, am dat putina sare si un praf de piper, am pus si cateva masline.

La urma am batut ouale si le-am amestecat cu lapte (cca 100-120 ml) si am turnat amestecul pe deasupra. Ar mai fi mers inca un ou si putin lapte, dar a fost foarte bine si asa, ca nu stiu din ce motiv, compozitia a crescut foarte frumos la cuptor, fiind in final ceva mai inalta decat forma. La urma de tot am turnat peste quiche putin ulei, asa cam cat la o salata.

Am dat la cuptorul incins, la foc potrivit cam 40 de minute, adica pana cand am vazut marginile aluatului de placinta ca sunt usor rumene. Cum spuneam, cand am scos din cuptor, quiche-ul era bine ridicat deasupra formei, dar cand s-a racorit, si-a revenit la inaltimea initiala.

Am lasat un pic sa se raceasca, apoi am portionat si am servit. Noua ne-a placut foarte mult si cu siguranta o sa mai repet acest fel de mancare.

Poza de aproape:

Pofta buna! :)

7 comentarii:

  1. Felia aceea de pe farfurie este a mea,nu-i asa?Delicioasa.Pupicei multi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dia, a ta sa fie :p Pupicei si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Rodica, pe ambalaj asa scrie de obicei, foaie de placinta, dar este foietaj, nu foi din acelea separate intre care se pune ulei, ci acel millefeuilles, aluat frantuzesc, care se unge cu unt amestecat cu faina si se pliaza de mai multe ori ca sa iasa foi-foi cand se coace.

    Danutza, a iesit foarte gustoasa, intr-adevar!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,da asa ma gandeam si eu. Pe aici(Timisoara) prin supermarket am vazut asa "Aluat FOITAJ".Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu ca multa lume ii zice "foitaj" dar din cate stiu forma corecta este aceea asemanatoare cu pronuntia termenului din franceza, adica foietaj, de la feuilletage.
    Uite si in dex: http://dexonline.ro/definitie/foietaj

    Termenul de foitaj zice ca este o varianta.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...